351

___ - Legende Populare Romanesti

  • Upload
    ach67

  • View
    740

  • Download
    94

Embed Size (px)

Citation preview

  • CUPRINS

    Not[ asupra edi\iei ........................................... 2

    LEGENDE COSMOGONICE ............................... 3

    LEGENDELE FAUNEI .......................................87

    LEGENDELE FLOREI ...................................... 161

    LEGENDE ISTORICE ...................................... 209

    LEGENDE TOPONIMICE ................................ 290

    Aprecieri critice ..............................................336

  • 3Legende cosmogonice

    LEGENDE COSMOGONICE

    DUMNEZEU N{SCUT DINTR-UN V~RTEJ...

    Dumnezeu s-a f[cut din spuma m[rii. Drept ]n mijlocul m[rii s-af[cut un v`rtej de spum[ =i din acela s-a f[cut Dumnezeu =i ]ndat[,chiar din aceea=i spum[, =i-a sucit Dumnezeu o lum`nare, c[ci era]ntuneric peste tot.

    FLUTURELE +I VIERMELE

    Dintru-nt`i =i-nt`i, era numai ap[ =i ]ntuneric. Pe ap[ plutea ogr[m[joar[ de spum[, iar ]n spuma ceea era un vierme =i un fluture.Fluturele a lep[dat aripile =i s-a f[cut om, Dumnezeu, a=a de frumos!Da din vierme s-a f[cut alt[ dihanie, el, negru, cu coarne =i coad[:Necuratul. Dumnezeu l-a trimis pe Necuratul ]n mare, s[ cear[ o palm[de p[m`nt ]n numele s[u =i tocmai a treia oar[ i s-a dat, c`nd a cerut]n numele lui Dumnezeu.

    DUMNEZEU

    Dumnezeu, cic[, s-a n[scut din aer.El c`nd s-a n[scut, s-a n[scut ca =i caria din lemn, ]n aer, ]n ]ntu-

    neric. N-a fost p[m`nt, n-a fost nimic. +i pe urm[ s-a f[cut din cariaaia un fluture =i din fluture s-a f[cut un om.

    CUPRINS

  • 4 Legende populare rom`ne=ti

    CREAREA LUMII

    P`n[ nu a fost lumea =i era numai o ap[ mare, s-a g`ndit Dum-nezeu s[ fac[ lumea c`t mai degrab[. Dar nu =tia ce fel de lume =icum s[ o fac[.

    +i se mai sup[r[ Dumnezeu c[ nu avea nici fra\i, nici prieteni.De m`nie, =i-a aruncat baltagul ]n apa cea mare. +i ce s[ vezi, din

    baltag crescu un arbore mare, iar sub arbore =edea dracul r`z`nd =izicea:

    Bun[ ziua, frate drag[. Tu fra\i n-ai, tu prieteni n-ai; dar euvreau s[ m[ fac frate =i prieten cu tine.

    Dumnezeu s-a bucurat =i a zis: Nu-mi fi frate, ci numai prieten: c[ nimeni nu-mi poate fi frate.Nou[ zile nu s-au desp[r\it unul de altul =i au tot umblat prin apa

    cea mare, =i Dumnezeu a b[gat de seam[ c[ dracul nu-l iube=te.Odat[ zise diavolul: Frate drag[, noi nu vom tr[i bine, de nu ne vom ]nmul\i: a=

    dori s[ mai pl[smuiesc pe cineva.Dumnezeu zise: Pl[smuie=te!+i-i r[spunse diavolul: Ei, dar eu nu m[ pricep; c[ a= face eu o lume mare, de a= =ti,

    frate drag[. Bine, gr[i Dumnezeu, lume voi face; bag[-te ]n ap[ =i adu-mi

    nisip s[ fac p[m`ntul.Dracul i-a zis: Dar cum vrei s[ faci p[m`ntul din nisip? Nu ]n\eleg.+i i-a r[spuns Dumnezeu: Voi rosti numele meu =i p[m`ntul gata va fi. Du-te =i adu-mi

    nisip.Diavolul s-a cufundat ]n ap[ =i g`ndea s[-=i fac[ o lume =i, dac[ a

    g[sit nisip, =i-a rostit numele. Dar p[m`ntul l-a ars =i el l-a aruncat dinm`ini. Iar dac[ s-a ]ntors la Dumnezeu, i-a spus c[ nu g[se=te nisip.

  • 5Legende cosmogonice

    Dumnezeu zise: Du-te numai =i ad[ nisip.Diavolul a c[utat nou[ zile nisip =i totdeauna ]=i spunea numele:

    dar nisipul ]l ardea pe diavol =i ]n a noua zi el se ]nnegrise.Venind, ]i zise Dumnezeu: Te-ai ]nnegrit: tu e=ti prieten r[u. Du-te =i ad[ nisip; dar nu-\i

    spune numele t[u, c[ altfel o s[ te faci scrum.Dracul se duse iar[ =i aduse nisip.Dumnezeu f[cu lumea =i dracul se bucura tare de ea =i zicea: Ici sub pom voi =edea eu, =i tu, frate drag[, caut[-\i alt l[ca=.Dumnezeu s-a sup[rat pentru aceasta =i a zis: Tu e=ti prieten r[u. Nu-mi mai trebuie=ti, du-te de-aici!Atunci veni un taur mare =i lu[ pe dracul. Iar de pe pomul cel

    mare a c[zut carne pe p[m`nt =i din frunzele arborelui s-au f[cutoamenii.

    A=a a f[cut Dumnezeu lumea =i oamenii.

    LA }NCEPUT

    C`nd a vrut bunul Dumnezeu s[ zideasc[ lumea =i s[ pr[seasc[oamenii, a f[cut p[m`ntul =i l-a ]nt[rit stra=nic, a=ez`ndu-l pe nou[st`lpi gro=i =i tari, s[ nu poat[ nimeni s[-i h`\`ie din loc, oric`t s-aropinti, chiar de-ar pune toat[ suflarea de pe p[m`nt um[rul. A f[cutapoi cerul cu soarele, luna =i stelele; dar cerul era aproape de p[m`nt,a=a c[ d[dea cu m`na de el. Luna atunci lumina mai bine dec`t azi.

    Pe urm[ Dumnezeu a f[cut pe Adam =i Eva, cu toate vie\uitoarelemari =i mici.

    Dar s-a ]nt`mplat c[ un fecior al lui Adam, anume Cain, a m[tr[=itpe Abel, fratele s[u. Atunci Sf`ntule\ul, dac[ a v[zut c[ a=a de iute s-ar[it lumea, foc s-a f[cut. Drept pedeaps[ a dep[rtat cerul de p[m`nt=i l-a l[sat cum e azi. Pe Cain l-a blestemat s[ umble dou[ sute deani, r[t[cind =i tremur`nd prin lume; iar c`nd s-a ]mplinit vremeaasta, l-a suit pe el =i pe fratele s[u ucis pe lun[:

  • 6 Legende populare rom`ne=ti

    S[ stai acolo c`t lumea, tic[losule! +i, ]n tot veacul, s[ te-arateto\i cu degetul =i s[ =tie c[ din pricina ta, Caine, nu mai este azi cerulaproape de p[m`nt.

    Lui Cain, ]ns[, nu i-a fost destul[ numai pedeapsa aceea. Ci, c`nd=i c`nd, Mo=u-Dumnezeu are grij[ de trimite c`inii lui, c[rora lumeale zice v`rcolaci, ]i trimite s[ sperie pe Cain =i s[ m[n`nce partea dinlun[ pe care st[ el.

    FACEREA LUMII

    Dumnezeu a f[cut cerul =i p[m`ntul ]n =ase zile.}n prima zi, Dumnezeu a f[cut lumina =i a desp[r\it lumina de

    ]ntuneric =i s-a f[cut ziua =i noaptea.A doua zi, Dumnezeu a f[cut cerul.A treia zi, Dumnezeu a desp[r\it uscatul de ap[ =i i-a pus numele

    de p[m`nt, unde se afl[ oamenii, vitele, pomii, ierburile =i toate flo-rile; apoi a adunat apele, m[rile, unde tr[iesc pe=tii =i racii.

    A patra zi, a f[cut soarele, luna, stelele; soarele, ca s[ ne lumi-neze =i s[ ne ]nc[lzeasc[ ziua, iar luna =i stelele, ca s[ ne luminezenoaptea.

    }n a cincea zi, Dumnezeu a f[cut tot felul de p[s[ri ce zboar[ =ipe=tii ce plutesc ]n ap[.

    }n a =asea zi, Dumnezeu a dat toate vitele =i animalele s[lbatice;]n aceast[ zi, Dumnezeu a f[cut din p[m`nt =i omul, dup[ chipul lui,=i i-a pus numele Adam.

    Dac[ a v[zut Dumnezeu c[ omului ]i este ur`t s[ fie singur, c`nddormea Adam, a luat una din coastele lui =i a f[cut-o pe Eva =i adat-o ca so\ie lui Adam.

    Apoi i-a blagoslovit =i le-a zis: Cre=te\i =i v[ face\i mul\i =i st[p`ni\i p[m`ntul, cu tot ce se

    afl[ pe el.Iar ]n ziua a =aptea Dumnezeu s-a odihnit. Adic[, =ase zile s[ lucr[m

    =i ziua a =aptea, duminic[, s-o sfin\im, s[ ne ducem la biseric[ =i s[facem lucruri bune.

  • 7Legende cosmogonice

    }NC{ O VERSIUNE DESPRE FACEREA LUMII

    Dint`i =i-nt`i, at`rna ]n aer, purtat de v`nt, un munte din v`rfulc[ruia ie=ea foc. Din focul acesta suflat de v`nturi s-a f[cut o femeie,dar nu era vie, avea numai trup. Sufl`nd, v`ntul, =i mai tare, a ridi-cat-o =i a dus-o p`n[ la v`ntul cel mai de sus. Acolo ea a c[p[tatsuflare =i s-a cobor`t pe munte ]napoi. Aicea a g[sit dou[ buc[\i defier =i, de iu\eal[ mare ce avea ]nl[untru, le-a m`ncat. Din acestea apurces grea =-a f[cut doi b[ie\i de gemene, doi necura\i, =i anume:pe cel =chiop, dar cuminte, =i pe cel[lalt, mai prost.

    Umbl`nd ei am`ndoi, le veni ]n cap c[, dac-ar avea lut din mare,ar putea s[ fac[ multe lucruri. Dar unde s[ g[seasc[ lut, c[ci acolomare nu era? A zburat cel prost =i a c[utat p`n[ ce a g[sit. S-a cufun-dat =i a apucat lut cu m`na lui =i l-a adus sus. Din acesta el a f[cut uncal, ca s[ aib[ frate-s[u cel =chiop cu ce umbla; iar acela a f[cut dinfier o c[ru\[. Au ]nh[mat calul, dar calul nu tr[gea. S-a v`r`t cel prost]n cal, v`r`ndu-=i m`inile =i picioarele ]n picioarele de lut ale calului,iar frate-s[u s-a pus ]n c[ru\[ =i calul l-a tras cumsecade. Apoi, ie=indacela, a zis fr[\`ne-s[u s[ intre el, s[ trag[ pe r`nd am`ndoi c[ru\a,m[car c[ =chiop[ta. C`nd a ie=it, frate-s[u nu vrea s[ se \ie de vorbace au avut. V[z`nd c[ e mai bine ]n c[ru\[ dec`t ]n cal, nu i-a datdrumul, ci l-a ]nchis ]n[untru =i cine =tie c`t a trebuit cel =chiop s[ sechinuiasc[ tr[g`ndu-l, p`n[ ce acela s-a s[turat de umblat =i atunci l-al[sat =i s-a dus.

    Dracul cel prost a mers s[ scoat[ lut din mare. Acuma vroia s[fac[ p[m`nt, dar nu =tia cum. Este undeva un Dumnezeu, ]=i zise el,acela dac-ar vrea s[-mi ajute, eu a= face!

    Deodat[ s-a auzit un glas de sus: Ce vrei de la mine, ce m[ chemi?Diavolul i-a spus c[ vrea s[ fac[ p[m`nt =i-i ar[t[ turta ce o avea

    ]n m`n[. Dumnezeu a suflat =i turta a ]nceput a cre=te, p`n[ c`nd n-amai putut-o \ine =i-a l[sat-o pe ap[. Dup[ ce a stat de crescut,Dumnezeu i-a spus diavolului c[ p[m`ntul trebuie s[ fie al am`ndurora,

  • 8 Legende populare rom`ne=ti

    ]n jum[tate, c`t al lui, c`t al lui Dumnezeu. Diavolul a ]nceput a sesf[di cu Dumnezeu, c[ de ce nu s-a b[gat Dumnezeu ]n mare, dac-avrut s[ aib[ p[m`nt? +i-a ]nceput s[ m[soare p[m`ntul, zic`nd c[trei sferturi vor fi ale lui =i numai unul al lui Dumnezeu. De la asta s-ast`rnit =i mai mare sfad[; Dumnezeu cu at`ta nu se prindea. St[ dia-volul =i se g`nde=te ce s[ fac[. }=i aduce aminte de frate-s[u. Dac-arfi =i el, g`nde=te diavolul, ar avea cine-mi ajuta s[ m[ lupt cuDumnezeu. S-a dus la d`nsul =i i-a spus c[ a f[cut p[m`nt cuDumnezeu, s[ vie =i el la ]mp[r\eal[.

    A venit =i acela pe p[m`nt. Se uit[ =i vede c[ p[m`ntul nu se \ineabine, se ridica c`nd ]n sus, c`nd se pleca ]n jos, ]n ap[.

    Ai f[cut tu p[m`nt, ]i zise el, dar p[m`ntul a=a n-are s[ poat[s[ steie. Ian v`r[-te sub p[m`nt =i ridic[-l drept la mijloc cu capul, s[vedem cum va fi?

    Acela l-a ascultat, =i-a ridicat p[m`ntul din ap[, dar tot era preau=or, nu se \inea la loc.

    A=teapt[, zise cel =chiop, c[ eu am s[ fac ceva s[ steie bine.Se duce pe munte =i face ni=te lan\uri stra=nice; pe acestea le-a

    adus =i le-a pus fratelui s[u pe m`ini =i pe picioare =i a mai pus at`tafier pe el, p`n[ c`nd a c[p[tat p[m`ntul cump[na ce i-a trebuit.

    Amu, dac[ l-ai f[cut, ]i zice el, trebuie s[-l =i \ii; =i-l vei \ine]ntruna cu capul, p`n[ la sf`r=itul lumii. Acesta e canonul ce \i-l dau=i eu \ie, pentru munca ce mi-ai dat-o tu, c`nd m-ai ]nchis ]n cal.

    Atunci diavolul a ]nceput a r[cni, a se sf[rma, a se smuci, g`ndindc[ va putea rupe lan\urile, dar degeaba, c[ci m`inile =i picioarele-ierau legate. +-acuma c`nd se cutremur[ p[m`ntul, el se scutur[ dem`nie, ar vrea s[-l dea jos de pe cap =i nu poate, c[ci oamenii suntcumin\i; unde se fac gropi mari, ei le astup[, unde sunt p[duri mari,le taie =i p[m`ntul nu se poate pleca nici ]ntr-o parte.

    El tocmai atunci are s[ scape, c`nd oamenii c[ut`nd ]ntruna dup[minerale, vor ajunge cu s[p[turile p`n[ de ceea parte, atunci p[m`ntulse va despica ]n dou[ =i va c[dea o bucat[ de o parte =i alta de alt[parte, l`ng[ d`nsul. +i dup[ aceasta, lumea tot va fi, c[ci cineva va

  • 9Legende cosmogonice

    lipi p[m`ntul la un loc, a=a cum a fost, numai c[ nu se =tie cine: draculsau Dumnezeu?

    Diavolul a f[cut pe oameni din lut, fr[m`nt`nd lut din toate patrup[r\i ale lumii. Din acesta a f[cut patru oameni: dou[ femei =i doib[rba\i =i i-a pus ]n cele patru p[r\i ale p[m`ntului, tot o femeie =-unb[rbat, fa\[ ]n fa\[, unul la r[s[rit, altul la asfin\it, la miezul nop\ii =ila miaz[zi, cu g`ndul c[ Dumnezeu le va da duh =i ei, venind unulspre altul, se vot ]nt`lni. Dumnezeu a ]nviat numai pe b[rba\i =i s-au]nt`lnit am`ndoi.

    Ce-ai f[cut, zice diavolul, de ce n-ai ]nviat =i pe femei, c[ci eitrebuie s[ se ]nmul\easc[!

    }i voi ]nvia, zice Dumnezeu, dar s[ fie ai mei. Ba nu, zice dracul, las-s[ fie ]n jum[tate: o pereche a mea =i

    una a ta.+i Dumnezeu i-a ]nviat.Oamenii cei dint`i, care i-a f[cut diavolul, erau negri =i el tare s-a

    bucurat c[-i seam[n[, dar apoi s-au sp[lat ]n mare =i s-au f[cut albi.Diavolul v[z`ndu-i albi, de ciud[ s-a lep[dat el singur de d`n=ii.

    Fiindu-i ur`t ]ntr-o zi, se duce diavolul cel =chiop la frate-s[u subp[m`nt =i ]l ]ntreab[ cum ]i e.

    Nu mi-ar fi r[u, zice acela, numai c`t e tare ]ntuneric. Las[ c[ voi face eu =i va fi lumin[, zice cel =chiop. Voi str`nge

    toate focurile de pe unde se afl[ prin lume =i focul de pe muntelenostru =i le voi aduce pe p[m`nt =i astfel se va vedea.

    Apoi s-a dus ]ntins la m[-sa s-o ]ntrebe =i pe d`nsa. N-ai face bine, ]i zice ea, c[ci focul acela ar arde totul. Eu =tiu

    cum ar putea s[ fie lumin[ =i \i-a= spune, dar m[ tem!El at`ta s-a pus cu bini=orul pe l`ng[ d`nsa, p`n[ ce i-a spus: Ochiul meu acest st`ng, a zis ea, sco\`ndu-l cineva =i d`ndu-i

    drumul pe cer, ar putea s[ lumineze toat[ lumea, dar atunci eu a=r[m`ne oarb[ =i de aceea m[ temeam s[-\i spun, ca s[ nu mi-l sco\i!

    N-ai nici o grij[, mam[, cum \i-a= scoate eu ochii! i-a r[spunsfeciorul.

  • 10 Legende populare rom`ne=ti

    Dar abia mam[-sa a adormit =i el i l-a scos. De ]ndat[ ochiul a]nceput a cre=te, p`n[ ce nu l-a mai putut \ine =i, d`ndu-i drumul, azburat de s-a f[cut luna pe cer.

    Plin de bucurie, s-a dus sub p[m`nt la frate-s[u =i l-a ]ntrebat de emul\umit cu ceea ce a f[cut?

    Acuma e mai bine, dar tot nu e destul[ lumin[ =i e frig, luna nud[ c[ldur[ deloc, a zis acela.

    Cel =chiop iar a venit =i a ]ntrebat pe mum[-sa. Ea s-a temut s[-ispun[ la ]nceput, dar apoi i-a descoperit c[ ochiul ei cel drept, dac[l-ar slobozi cineva ]n focul din muntele lor, ar lua at`ta foc ]n sine,]nc`t ar ajunge pentru a ]nc[lzi =i lumina toat[ lumea. El iar[=i aa=teptat p`n[ ce-a adormit, i-a scos ochiul =i l-a aruncat ]n gura ceade munte =i de acolo a ie=it soarele nostru luminos.

    La c`tva timp, diavolul iar s-a dus la frate-s[u =i l-a ]ntrebat de ebine acuma.

    Acuma e bine, numai c[ noaptea c`nd nu e lun[, e tare ]ntu-neric =i ur`t; dac-ar fi =-atunci ceva, c`t de pu\in s[ lumineze, ]nc[ =imai bine ar fi.

    Voi ]ntreba pe mama =i voi face ceva, i-a r[spuns fratele lui. +iiar a alergat la ea.

    De-acu asta-i moartea mea, a zis b[tr`na =i nu vroia defel s[spun[.

    Dar dup[ ce feciorul a ]ncredin\at-o c[ nu-i va face nimic, i-a spustotul. A zis c[, dac[ i-ar t[ia buc[\i trupul =i l-ar arunca ]n aer, aravea aceea ce doresc. }ndat[ dup[ ce a adormit, diavolul a t[iat-o =idin carnea ei s-au f[cut stelele, unele mai mari, altele mai mici, dup[cum au fost =i buc[\ile ce le-a aruncat.

    Dar acum e bine? ]l ]ntreb[ iar pe frate-s[u. Acuma e tare bine, numai c[ e totul mort, pustiu peste tot lo-

    cul, nu e nimic[ viu pe lume. +i cum s[ fac ca s[ fie aceea ce vrei tu? Du-te la locul unde a dormit mama noastr[ =i ia pietricelele pe

    care a dormit; ad[-le pe p[m`nt =i din ele se va face ceea ce-\i spun.

  • 11Legende cosmogonice

    Dar g`ndul lui era ca s[-l pr[p[deasc[ pe frate-s[u, c[ci ]ndat[ cear fi c[lcat pe locul acela, l-ar fi ars. Acesta ]ns[ era h`tru. El a trasdin acel loc pietrele cu un c`rlig =i apoi lu`ndu-le, le-a adus pe p[m`nt.Apoi le-a ales dup[ culoare =i a f[cut trei gr[mezi: o gr[mad[ de pie-tre albe, alta ro=ii =i a treia vinete. Pietrele cele ro=ii le-a aruncat ]nmare. Aici s-a f[cut mai ]nt`i j[ratec, apoi s-au f[cut pe=ti =i au ]nceputa ]nota. Dar cu cele albe =i cu cele vinete nu se pricepea ce s[ fac[. Atrebuit s[ cheme iar pe Dumnezeu s[-i ajute. Dumnezeu a luat mai]nt`i pietrele cele vinete, le-a suflat duh =i ]ndat[ au ]nceput a zbura]n aer p[s[rele. Apoi a suflat duh =i celor albe =i au ]nceput a mi=unape p[m`nt tot felul de dobitoace. Diavolul s-a tocmit cu Dumnezeu c[,pentru c[ le-a ]nviat, s[ fie a am`ndurora pe jum[tate.

    Ba nu, zice Dumnezeu, dac[ le vei putea num[ra, s[ fie toateale tale.

    Dar p[s[rile zburau =i vitele alergau =i se amestecau =i-au r[mastoate ale lui Dumnezeu. Ciud[ pe Dumnezeu, c[ l-a ]n=elat!

    S-apuc[ s[ ]mp[r\easc[ soarele, luna =i stelele. Cu stelele, a zisDumnezeu s[ fie tot a=a, s[ le numere. Dar, sau c[ se punea ]n dreptulstelelor vreun nour, sau c[ ]l apuca ziua, au r[mas nenum[rate. Iarm`nie =i sfad[ cu Dumnezeu. Mai aveau de ]mp[r\it luna =i soarele.

    Dac[ crezi c[ te ]n=el, alege-\i tu singur ce vrei, i-a zis Dumnezeu. Eu ]mi iau soarele, zice diavolul. Fie =i a=a, zice Dumnezeu, a mea va fi luna =i cu ea voi r`ndui;

    iar tu cu soarele vei avea de lucru.Dar soarele ]l frigea tare, c[ci el avea de lucru cu d`nsul. De focul

    acela, unde s[ se ascund[? A alergat s[ se ascund[ ]n mare, darDumnezeu a luat apa. Se ascundea sub nisip, dar tot ]l frigea. A ]nce-put a alerga pe p[m`nt, doar s-ar r[cori =i alerg`nd ]=i f[cea v`nt.A=a a v[zut c[ e bine =i =i-a f[cut dou[ aripi, f[c`nd cu ele v`nt pestetoat[ lumea. Fratele s[u l-a ]nv[\at s[ taie fiecare arip[ ]n dou[ =i s[le ]nfig[ ]n cele patru p[r\i ale p[m`ntului, c[ci singure vor face v`nt]ntre ele =i va fi mai bine. Diavolul a f[cut cum l-a ]nv[\at =i astfel s-af[cut v`ntul.

  • 12 Legende populare rom`ne=ti

    +i c`nd tun[ =i fulger[, tot el e pricina. Atunci scap[r[ de m`nieasupra soarelui c[-l frige =i pune nouri ]mpotriva lui s[-l apere; maiales la amiaz[zi, c`nd ]l frige tare. +i ploaia tot el o d[. }=i aduce c-unciur ap[ din mare =i toarn[ peste d`nsul ca s[ se r[coreasc[ =i c`ndd[ cu ciurul prin v[zduh, plou[ pe p[m`nt.

    El pe soare =i pe lun[ are mare ciud[, ar vrea s[ le m[n`nce =i deaceea sunt c`teodat[ ]ntunecimile; mai ales de lun[, c[ci luna e rece=i el se poate apropia; dar ]ndat[ ce soarele sloboade razele sale, elfuge. +i de soare se apropie, ]ns[ mai cu greu; de aceea ]ntunecimilede soare sunt mai rare; =i c`nd timp de o sut[ de ani nu se va ]ntune-ca soarele, atunci nici diavolul pe lume nu va fi.

    CUM L-A IZGONIT DUMNEZEUPE DRACUL DIN CER

    Se zice c[ de c`nd cu h[ul, c`nd lumea nu era pl[smuit[, tr[ia =idracul ]n cer. Aici el ]l slujea pe Dumnezeu, f[c`ndu-i cele de lips[.C`nd l-a b[gat Dumnezeu ca slujitor, i-a spus lui c[ p`n[ atunci ]l va\ine ]n ]mp[r[\ia sa cereasc[, p`n[ c`nd va asculta de el =i nu va c[lca]n odaia a dou[sprezecea din fundul cerului.

    Dracul nu i-a c[lcat deloc porunca =i nu a intrat, Doamne fere=te,]n chilia oprit[. De aceea Dumnezeu ]l iubea mult, c[ci nu era numaislug[ credincioas[, mai era =i iste\, lucru mare.

    Dar[ de la o vreme i se ur] Atotputernicului de h[u =i hot[r] s[pl[smuiasc[ o lume mai frumoas[. }n cele =apte zile c`t a fost elpogor`t din ceruri, c[ci ]ntr-o s[pt[m`n[ a f[cut el lumea, draculse furi=[ ]n odaia din fund a palatului dumnezeiesc, vr`nd s[ vad[ce scumpete are acolo, de l-a oprit Dumnezeu s[ calce ]n ea.

    Pe o mas[ g[si el o carte mare, ]n care era scris[ ]n\elepciunea luiDumnezeu. V[z`nd aceasta, dracul se puse s[ citeasc[ =i citi, curioscum era, =apte zile =i =apte nop\i ]ntruna, pe nem`ncate =i neb[ute.}n l[comia sa, ca s[ se fac[ atot=tiutor, uit[ c[ se apropie timpul c`ndAtotputernicul se va sui din nou la cer =i Dumnezeu ]l afl[ citind.

  • 13Legende cosmogonice

    Atunci el ]l alung[ pe dracul din cer, blestem`ndu-l ]n chipulurm[tor:

    Nichipercea s[ te cheme, satan[ =i diavol ce e=ti, necurat s[ fii,hicleanule, coarne s[-\i creasc[ ]mpeli\atule Scaraon\, duce-te-ai ]npietre, spaima lumii s[ fii, ucig[-te crucea, ucig[-te toaca!

    +i, gr[ind astfel, Domnul ]l izgoni pe dracul din cer.Nechipercea, v[z`nd c[ Dumnezeu nu-l mai iube=te, s-a hot[r`t

    s[ se r[zbune, ]n=el`ndu-i pe oamenii din rai, pe care Atotputernicul]i iubea ca pe ni=te fii.

    De aceea el se schimb[ ]n =arpe =i ]ndemn[ pe Eva s[ m[n`ncedin m[rul cel oprit. Femeia, cum e ea slab[ de ]nger, a p[c[tuit dim-preun[ cu so\ul ei Adam.

    V[z`nd aceasta, Dumnezeu s-a f[cut foc de m`nie =i i-a gonit pep[c[to=i din locul fericirii.

    Dar nici satana nu sc[p[ cu fa\a curat[, ci voind Dumnezeu s[-lpedepseasc[, a chemat pe Sf`ntul Ilie la sine, poruncindu-i s[-l cautepretutindeni pe diavol =i unde-l va g[si, s[-l loveasc[ cu foc =i cutr[snet.

    Sf`ntul ascult[, ]=i ]nh[m[ calul s[u cel alb la c[ru\[ =i se lu[ dup[Hicleanul.

    }ncornoratul, v[z`nd para de foc prin v[zduh, se ascunse ]ntr-ope=ter[. Sf`ntul Ilie, ]ns[, ]l ajunse =i ]l fulger[. Tr[snetul mi-l lovi pe}mpeli\at a=a de tare, ]nc`t ]l cufund[ ]n \[r`n[, p`n[ la mijloculp[m`ntului. Aici Scarao\chi se opri =i ]ncepuse s[ verse foc din el. +iv[rs[, nene, =i iar v[rs[, p`n[ ce aprinse un foc mare, mare. Aci sea=ez[ el, de aci ]nainte, ]nec`ndu-se cu totul de fum, iar l[ca=ul lui s-anumit iad.

    C`teodat[ mai cearc[ el, nu-i vorb[, s[ se mai urce pe p[m`nt, cas[ ispiteasc[ pe oameni, pe care din tot sufletul ]i ur[=te, dat atunciSf`ntul Ilie ]=i ]nham[ calul la c[ru\[ =i \in`nd ]ntr-o m`n[ h[\urile,iar ]n cealalt[ fulgerele, pleac[ dup[ el, ca s[-l izgoneasc[ la loculcare i se cuvine, ]n iad.

  • 14 Legende populare rom`ne=ti

    Lui Duc[-se-n pietre, nu-i vorb[, nu-i prea place lucrul [sta =i cearc[s[ se scuteasc[ de r[zbunarea lui Dumnezeu, furi=`ndu-se ]n copaci]nal\i, ]n fier =i ]n cai =i pisici =i ]n alte dobitoace, pe care Sf`ntul Ilieadeseori le tr[sne=te, voind s[-l nimereasc[ pe afurisitul de diavol.

    Feri\i-v[, deci, oameni buni, s[ rosti\i ]n timp de vijelie numeledracului, c[ci atunci el va veni la voi, iar tr[snetul, ]n drumul s[uspre drac, poate s[ v[ fulgere.

    SF~NTUL ILIE P{LIE

    Diavolul dup[ ce a f[cut cu Dumnezeu lumea, i-a spus lui Dum-nezeu:

    Tu ai norod, oameni, dar eu sunt singur.Dumnezeu l-a dus la ap[ =i i-a ar[tat cum s[ moaie m`na =i s[

    stropeasc[, s[-=i fac[ draci. El a f[cut a=a de mul\i, c[ nu ]nc[peau. De-amu, zice el lui Dumnezeu, avem s[ ne batem, avem s[ \inem

    b[taie am`ndoi. Ne-om bate.Dar sfin\i ]nc[ nu avea Dumnezeu, c[ci ]nc[ nu se d[duse nimeni

    la munc[. A chemat tot norodul =i le-a spus c[ cineva trebuie de bu-n[voie s[ se arunce ]n mare, pentru ca s[ fie sf`nt, s[ se poat[ luptacu diavolul, c[ci altfel cu to\ii sunt pierdu\i.

    Care e mai ur`t din voi s[ se arunce, a zis Dumnezeu.Oamenii nu se dau, to\i ziceau c[-s frumo=i. Iat[ c[ vine o tr[sur[

    cu patru cai, cu-n boier. Era Sf`ntul Ilie; =i ]ntreab[, ce stau oameniito\i aduna\i? Dumnezeu ]i spune.

    M[ arunc eu, zice Ilie, cu tr[sur[, cu cai, cu tot.+i a poruncit la vizitiu s[ lege ochii la cai. Vizitiul dup[ ce a le-

    gat, zice: Eu de dumneata nu m[ las, dac[ te arunci dumneata, m[

    arunc =i eu!S-au aruncat ]n mare, =i Dumnezeu a dat s[ se fac[ ]naintea lor

    drum p`n[ ]n cer; nu s-au ]necat. +i i-a dat lui Sf`ntul Ilie sabia =i

  • 15Legende cosmogonice

    tunul, =i c`nd a pornit asupra diavolilor, pe to\i i-a omor`t. Unii aur[mas ]n cer de atunci, sp`nzura\i cu capul ]n jos =i cu picioarele ]nsus; de aceea se zice c[ nu e bine s[ te ui\i c`nd cade vreo stea dincer, c[ci stelele acelea sunt diavolii cei sp`nzura\i, cad pe p[m`nt.

    Apoi Sf`ntul Ilie i-a luat diavolului coroana, c[ci avea o coroan[tare frumoas[ =i avea dou[zeci =i patru de aripi, dar i le-a t[iat cusabia.

    C`nd fulger[ ]n cer, Sf`ntul Ilie d[ cu sabia, iar c`nd tun[, atunciP[lie, vizitiul lui, arde cu tunul.

    De atunci ]ntruna sunt la un loc.

    LUCIFER R{ZVR{TIT,ESTE ARUNCAT DIN CER

    Dintre to\i ]ngerii =i arhanghelii lui Dumnezeu, s-a r[zvr[tit ]ntr-unr`nd unul numit Lucifer.

    Acesta, nemaivoind s[ asculte pe Ziditor, a c[utat s[ se ridice maipresus de d`nsul. Dumnezeu, ]ns[, ca s[ dea o pild[ =i celorlal\i ]ngeri,l-a aruncat din ]naltul cerului jos, pe el =i pe to\i cei p[rta=i cu el lar[zvr[tire.

    S-a ]nt`mplat ]ns[ c[ ]n aceast[ c[dere, Lucifer a luat cu sine =i=tima, haina cea sf`nt[ de arhanghel, care nu putea s[ r[m`n[ lad`nsul. De aceea, Dumnezeu a trimis pe Sf`ntul Mihail ca s-o duc[din nou ]n cer.

    Sf`ntul Mihail s-a dus la diavol, s-a pref[cut prieten cu d`nsul, =i]ntr-un r`nd s-au pornit am`ndoi ca s[ se scalde.

    }n ap[ a intrat ]nt`i Lucifer =i s-a dat la fund. Arhanghelul Mihaila luat =tima =i a ]nceput s[ se ridice spre cer cu d`nsa, v[z`nd maiales c[ Dumnezeu f[cuse ghea\[ pe deasupra apei.

    Pe c`nd se ridica, ]ns[, Lucifer ]=i d[du seama =i f[cu a=a cum putuca s[ sparg[ ghea\a. O sparse =i, cu toate c[ ]=i rupse aripile, putu,totu=i, s[ zboare dup[ Sf`ntul Mihail =i s[-l apuce de picior, dar dinaceast[ prindere nu r[mase dec`t cu o buc[\ic[ de carne din talp[.

  • 16 Legende populare rom`ne=ti

    Lucifer se scobor] pe p[m`nt, iar Arhanghelul Mihail ajunse cu bine]n cer, duc`nd lui Dumnezeu =tima arhangheleasc[.

    De la aceast[ ]nt`mplare ne-a r[mas nou[ oamenilor scobitura pecare o avem ]n talpa piciorului, lipsa c[rnii rupte din talpa Sf`ntuluiMihail de c[tre Necurat.

    DE C~ND E LEGAT SATANA

    Diavolul, c`nd a prins de veste c[ are s[ vie Hristos ]n iad s[ scapepe Adam, a f[cut un lan\, cu chip c[ dac[ a veni, s[-l lege pe DomnuIsus Hristos. Cum por\ile cele de aram[ erau ]nchise, Domnu Hristosle-a sf[r`mat =i s-a dus de-a dezlegat pe Adam. Diavolul, dac[ l-o v[zut]n ]mp[r[\ia lui, i-a spus:

    Ia de acu am s[ te leg cu lan\ul ista.Domnu Hristos ]i zice: Ia arat[-mi cum ai s[ m[ legi.El se leg[ pe d`nsul =i Domnu Hristos ]l blagoslove=te =i a=a legat

    o r[mas. De c`t se muncea de ciud[, se rupe o verig[ de la g`t. Dom-nu Hristos ]=i puse acolo veriga de pe deget =i dracul de atunci o totlinge necontenit. +i c`nd cre=tinii zic la ]nviere: Hristos a ]nviat,veriga ceea se sub\iaz[ ca un firi=or de p[r; iar c`nd se r[spunde:Adev[rat a ]nviat, veriga se ]ngroa=[ la loc.

    Altfel veriga s-ar rupe de n-ar r[spunde =i Scarao\chi ar sc[pa.

    TART{RUL ESTE |INTUIT}N SCAUNUL DE AUR

    Zice c[ Necuratul, pe c`nd nu c[zuse ]nc[ din m[rirea sa, voi s[r[m`ie singur domnitor =i st[p`nitor peste toat[ lumea. Spre a-=iajunge, ]ns[, scopul acesta, trebuia s[-l prind[ mai ]nt`i pe Dumnezeu=i s[-l lege ]n lan\uri. +i ca s[-l poat[ mai degrab[ =i mai u=or ]n=ela=i lega, f[cu un scaun de aur, care se putea ]nchide =i deschide, =iapoi pofti pe Dumnezeu, ca s[ se suie pe scaunul acela.

  • 17Legende cosmogonice

    Dumnezeu, ]ns[, ]n atot=tiin\a sa, ]n\elese =iretenia diavolului, =ide aceea ]i zise s[ se suie el mai ]nt`i =i s[-i arate cum =i ce, ca dup[aceea s[ fac[, c[ el nu =tie.

    Diavolul, neb[nuind nimic, nu a=tept[ s[-i mai zic[ ]nc[ o dat[, cicuget`nd ]n mintea sa c[ =i-a ajuns scopul, se =i sui pe scaun. Dar nuapuc[ bine s[ se suie, =i iat[ c[ u=ile scaunului se =i ]nchiser[ =i elr[mase acolo prins.

    V[z`ndu-se ]n=elat, ]ncepu a se v[ieta =i a ]ntreba pe Dumnezeuc`nd va sc[pa el din prinsoarea aceea.

    C`nd nu vor mai face femeile ou[ ro=ii =i pasc[! r[spunseDumnezeu.

    Deci atunci va ie=i diavolul din prinsoarea care a preg[tit-o el luiDumnezeu =i va fi domnitor =i st[p`nitor peste p[m`nt, c`nd nu vormai face femeile ou[ ro=ii =i pasc[.

    IUDA A FOST FERECAT }N LAN|URI

    Mai t`rziu, dup[ ce Iuda a v`ndut pe Domnu Hristos =i din prici-na asta a suferit r[stignire =i moarte, bunul Dumnezeu a pedepsit peIuda cum e mai r[u. Dup[ ce tic[losu-[la s-a sp`nzurat, cic[ l-a legat]n lan\uri =i l-a dus s[ se poc[iasc[ ]n ]ntunericul cel mai ad`nc, lacap[tul de jos al st`lpilor care \in p[m`ntul. S[ stea acolo =i s[ sezbuciume c`t o fi lumea.

    Iuda, ]ns[, nu s-a ast`mp[rat nici acolo. +ti\i ce a f[cut?S-a apucat s[ rup[ cu din\ii din st`lpii p[m`ntului =i s[ road[, ca

    pe de o parte s[ r[stoarne lumea, iar pe de alta s[ scape el de-acolo.Nu poate, ]ns[, roade dec`t noaptea. +i tot roz`nd, demult ar fi datel gata lumea asta, dac[ nu s-ar fi ]ndurat tot Dumnezeu de noi, c[are mil[ de cei drep\i. +ti\i cum?

    A pus acolo de straj[ vidrele lui =i pe C`\elu-P[m`ntului.{=tia au grij[ ca atunci c`nd e gata s[ se surpe st`lpii de ros[tur[,

    s[ latre la Iuda =i a=a ]l opresc din ros. Dar nu ]ntotdeauna, ci numai]n vremea c`nd pe lumea noastr[, femeile duc`ndu-se cu doni\ele la

  • 18 Legende populare rom`ne=ti

    ap[, le cl[tesc de trei ori =i le cur[\[ ]nainte de a lua ap[. Atunci =inumai atunci, C[\elu-P[m`ntului latr[; Iuda st[ din ros =i st`lpiip[m`ntului, prin puterea lui Dumnezeu, c[ el e mare =i puternic, sefac la loc cum au fost.

    APELE S~MBETEI

    Pe dinaintea loca=ului S`mbetei, trece un r`u =i r`ul acela e apaS`mbetei. Iar pe l`ng[ r`u tr[iesc rugmanii, care sunt oameni ca noi,rom`nii, dar mici de f[ptur[ =i pu\intei la minte. +i sunt =i ei cre=tini,dar n-au ]nv[\[tur[ cre=tineasc[ de la Hristos ca noi, ci de la fiul oii,cum avem =i noi de la fiul Mariei.

    +i cred =i ei ]n Hristos =i \in Pa=tele =i Cr[ciunul, dar precum sunta=a desp[r\i\i de lume, nu =tiu nici c`nd e Cr[ciunul, nici c`nd estePa=tele. +i numai noi de-aici le d[m de veste, c`nd au s[ \ie rugmaniis[rb[tori. C[ la Cr[ciun azv`rlim coji de nuci pe r`uri, ca s[ le duc[r`urile p`n[ ]n apa S`mbetei =i a=a s[ =tie rugmanii c[ la noi eCr[ciunul =i s[-l \ie =i ei. +i tot a=a =tiu ei c[ la noi sunt Pa=tele, dup[cojile de ou[ ro=ii, pe care le azv`rlim noi ]n r`uri, ca s[ mearg[ la ei.

    +i cic[ apa asta a S`mbetei ocole=te de trei ori p[m`ntul, ca un=arpe f[cut de trei ori colac. Iar la urm[, se bag[ ]n p[m`nt =i mergep`n[ ]n iad =i duce acolo sufletele p[c[to=ilor s[ s-adune pe fa\a ape-lor, iar apele s[ le duc[ spre apa S`mbetei. +i de aceea e bine s[ facicruce =i s[ sufli peste apa din r`uri, c`nd te scalzi, =i s[ sufli pesteapa din doni\[ =i s[ ver=i pu\in din ea p`n[ nu bei, ca s[ fug[ =i s[ sescurg[ sufletele p[c[to=ilor care s-au adunat pe fa\a apei.

    CERUL, POSTURILE, ROHMANII

    Mai ]nt`i =i-nt`i, Soarele =i Luna mergeau pe sus, prin aer, nu princer cum merg acu =i le era tare greu. De aceea s-au rugat lui Dumnezeus[ puie cerul deasupra, pentru ca s[ poat[ umbla. Sfin\ii, cei =apteapostoli, au zis c[ ei vor face aceasta, numai dac[ oamenii i-ar ajuta

  • 19Legende cosmogonice

    =i i-ar \ine, s[ nu le m[n`nce carnea, s[ posteasc[. De aceea sunt=apte posturi.

    Sfin\ii, =apte apostoli, s-au dus sub noi la rohmani, sub fundulm[rii; acolo este alt[ lume.

    Dumnezeu le-a dat aripi =i ei au adus de acolo piatr[ =i mai scump[dec`t a noastr[, de au f[cut cerul ca sticla =i i-au pus =apte st`lpi depiatr[ scump[. +i de aceea, c[ \in cerul, asta e mare munc[, apostoliis-au rugat lui Dumnezeu ca s[ posteasc[ oamenii, s[ nu sl[beasc[din puteri.

    Posturile, adic[ sunt patru, iar[ ceilal\i trei st`lpi, care fac =apteposturi, sunt de ajutor; c`nd sl[besc prea tare, \in ei ]n locul lor.

    C`nd a fost gata, s-au suit Soarele =i Luna ]n cer =i acum li-e maiu=or, c[ci merg ca pe podele; iar noi numai ca prin fereastr[ ]i ve-dem. De aceea Soarele nici nu ne frige a=a tare, c[ci ]nainte tare ardea.

    Diminea\a p[n[ la amiaz[zi ]l trag ]n sus doisprezece boi, de aco-lo boii se ]ntorc ]napoi, iar la vale ]l duc =apte iepuri.

    Dar Luna =i Soarele, de ce g`ndi\i c[ sunt ro=ii c`nd r[sar? Pentruc[ sunt oameni =i li-e ru=ine, c[ci oamenii le arunc[ ]n fa\[ gunoi.Gunoiul e tare p[cat a-l arunca ]n fa\a lor, c`nd r[sar.

    POVESTEA CU NEF~RTATE

    La ]nceputul ]nceputurilor, c`nd nu era nici lumin[, nici ap[, nicip[m`nt =i nici umbr[ de vietate, diavolul, care tr[ia pe atunci, erafrate cu Dumnezeu =i locuiau am`ndoi ]n v[zduh, pe un tron f[cutdin spum[.

    Dumnezeu sta ve=nic pe g`nduri, pe c`nd diavolul c[sca =i se-ntin-dea toat[ ziua, ne=tiind cum s[-=i treac[ timpul. }ntr-una din zile, dia-volul, am[r`t peste m[sur[, veni la Dumnezeu =i sc[rpin`ndu-se dup[ureche, ]i zise:

    Frate, tu de c`nd te-ai pomenit, tot g`nde=ti ]ntruna, iar eumor de ur`t pe l`ng[ tine. F[-m[ =i pe mine s[ ]n\eleg o fr`ntur[m[car din g`ndurile tale!

  • 20 Legende populare rom`ne=ti

    Dumnezeu i-a r[spuns atunci cu bun[tate: Nu e=ti tu ]n stare s[-mi pricepi g`ndurile, dar uite un fum din

    ele, s[ ai cu ce te juca.Zic`nd aceasta, Dumnezeu a suflat, a=a cum sufli c`nd vrei s[

    abure=ti geamul, =i a dat afar[ o rotocoal[ mic[ de fum, care s-a f[cutca o gogonea ce cre=tea mereu. Diavolul s-a repezit atunci =i, s[rindpe ea, a turtit-o =i a ]nceput s-o ]ntind[ ca pe o coc[, fugind de la uncap[t la altul =i d`ndu-se de-a berbeleacul. Cu c`t fugea ]ns[, cu at`t=i bolta ceea de fum se l[\ea, de nu-i mai puteai da de margini.

    Iac[, [sta s[ fie tronul nostru de-acum =i s[ se cheme cer. O fi, Doamne, dar =tiu c[ eu am ]nceput s[ m[ cam satur =i de

    juc[ria asta =i am s[ te rog s[-mi faci alta. De ce crezi tu c[ de juc[rii mi-e mie acum? Ba eu te rog s[-mi faci, dac[ vrei s[ scapi de mine. Ba s[ m[ la=i ]n pace! Ba n-am s[ te las defel =i zic`nd astfel, ]ncepu s[-l g`dile pe

    Dumnezeu, doar =i-o putea face tovar[= de joac[. Ptiu, bat[-te pr[sania, nu vrei s[ te ast`mperi?+i Dumnezeu ]l scuip[ pe diavol, dar scuipatul c[zu jos. Diavolul

    s-a repezit s[-l =tearg[. Cum a tras, ]ns[, cu laba, scuipatul a ]nceputs[ se ]ntind[, p`n[ ce s-a f[cut o ap[ ad`nc[, iar diavolul a c[zut lafund cu ghearele ]nfipte ]n nisip.

    Hm, c[ bine mi-o f[cu frate-meu, dar =i eu am s[ i-o fac.+i ce-i veni juratului ]n g`nd, s[ ia nisip de-acolo, din fund, =i s[-l

    arunce lui Dumnezeu ]n ochi, ca s[-l orbeasc[. A luat un pumn zdrav[n=i fugi spre mal. P`n[ s[ ajung[, ]ns[, nisipul s-a prelins printre gheare=i c`nd s-a uitat el, nu mai avea numic ]n m`n[. A mai ]ncercat dedou[ ori, dar la fel i s-a ]nt`mplat. Atunci l-a chemat Dumnezeu la el=i i-a spus:

    Degeaba ]ncerci s[ faci r[u, c[ n-ai s[ izb`nde=ti, dar du-te =i]ncearc[ s[ aduci ]n numele meu, c[ci m-am g`ndit s[ fac ceva, s[-\ifie =i \ie de folos.

  • 21Legende cosmogonice

    Diavolul a plecat capul ru=inat, s-a afundat din nou ]n ap[ =i aizbutit s[ aduc[ un pumn de nisip. Din nisipul [sta Dumnezeu a f[cutun aluat, pe care l-a ]ntins cam c`t un p`rlog de p[m`nt. Pe el a maiazv`rlit apoi ]nc[ un pumn de nisip =i p[m`ntul s-a ]mbr[cat, ca dinsenin, ]ntr-o p`nz[ de verdea\[ =i de pomi at`t de minuna\i, c[ jura-tul de diavol a r[mas cu ochii holba\i, ne=tiind ce s[ cread[.

    Mare este puterea ta, fr[\ioare, zise diavolul, fugind de colop`n[ colo, ]n iarb[.

    Dar bucuria lui nu \inu mult, c[ci dup[ pu\in timp, fruntea i seposomor] dintr-o dat[, dorul de joac[ i se stinse, iar ]n fundul sufle-tului s[u r[s[ri ghimpele vr[jm[=iei: De ce Dumnezeu s[ aib[ at`taputere nem[rginit[ =i eu, nu? De ce Dumnezeu s[ fie mai presus dec`tmine? De ce?

    G`ndul acesta ]ncepu s[-l chinuiasc[ grozav: Dumnezeu are acumcerul plin de slav[; are p[m`ntul ]nc`nt[tor, cu podoaba de iarb[, deflori =i pomi, are apele limpezi =i eu nimic, nimic!..

    Cu c`t g`ndea mai mult, cu at`ta =i pizma se s[pa mai ad`nc ]nsufletul lui. Da t`rcoale prin toate col\urile, privea frumuse\ilep[m`ntului =i se trudea, cu mintea lui beteag[, s[ p[trund[ putereaneb[nuit[ a celui ce le f[cuse, dar capul lui era prea neputincios s[poat[ ]n\elege. }n goliciunea sufletului s[u, nu r[m`nea dec`t un sin-gur g`nd, o singur[ dorin\[: s[ aib[ =i el ceva din cele ce f[cuseDumnezeu. Ei bine, ]=i zise el, voi cere, =i de nu-mi va da, voi lua =ieu prin ]n=el[ciune partea ce mi se cuvine; voi fura-o de va trebui,dar voi avea =i eu partea pe care singur s[ r[m`n st[p`n.

    Tremur`nd de ciud[, se duse la Dumnezeu =i-i spuse: Doamne, nu-\i fie cu sup[rare, dar p[m`ntul [sta pe care l-ai

    f[cut, mie mi se cuvine, c[ci eu am adus nisipul din fundul apei.Dumnezeu ]l privi cu bl`nde\e, ghicindu-i m`nia ce-i cople=ea su-

    fletul. Nu, fr[\ioare, p[m`ntul [sta e truda g`ndurilor mele, ca =i ce-

    rul pe care-l vezi, ca =i apele care murmur[ sc[ldate ]n razele auriiale soarelui. Eu le-am f[cut ca s[ te bucuri =i tu de ele, s[ sorbi =i tu

  • 22 Legende populare rom`ne=ti

    din frumuse\ea lor, c[ci frate ]mi e=ti; nu le-am f[cut ]ns[ ca s[-\i]ncol\easc[ vr[jm[=ia ]n suflet.

    Dar dac[-\i sunt ]ntr-adev[r frate, de ce s[ nu-mi dai =i miepartea mea, pe care s-o pot ]ngriji cum ]mi place mie? G`ndurile talesunt prea ad`nci, pentru ca s[ mai por\i =i-at`tea griji m[runte. Vreaus[ te ajut =i eu ]n munca ta, Doamne, =i dac[ frate m[ socote=ti, atunciascult[-m[, d[-mi p[m`ntul =i ai s[ vezi cu c`t drag am s[ veghezasupra lui, dar d[-mi-l.

    Dumnezeu, ]n sufletul c[ruia nu era nici o umbr[ de m[rire de=art[,]n bun[tatea lui f[r[ margini =i-n dragostea de frate, i-l d[rui.

    Mai mult ]nc[, diavolul izbuti chiar s[-i smulg[ =i un zapis, princare-l f[cea st[p`n ]n toat[ legea, pe tot p[m`ntul. }ncornoratul at`taa=teptase, ca s[ se ]nt[reasc[ bine, c[ unde ]ncepe s[ fac[ fel de felde r[ut[\i, uit`nd cu totul de Dumnezeu. Bie\ii oameni erau ]mpin=inumai la p[cate, de intraser[ ]n fundul iadului de vii, iar diavolul totmai tare ]=i b[tea joc de ei.

    Abia acum v[zu Dumnezeu care fusese scopul diavolului. +i r[bd[Sf`ntule\ul azi, r[bd[ m`ine, r[bd[ poim`ine, c[ doar ]=i va mai veniNecuratul ]n min\i, dar degeaba. }ncornoratul tot ce =tia f[cea.Dumnezeu se cam lu[ pe g`nduri, c[ci de, =i r[bdarea ]=i are margi-nile ei. Se g`ndea Sf`ntule\ul, ce-i vinovat[ lumea s[ sufere at`ta,pentru pofta unui ]ncornorat =i s-a hot[r`t s-o scape din ghearele lui;dar vorba era cum s-o scape, c[ci Necuratul de c`te ori ]i ziceaDumnezeu ceva, scotea zapisul din chimir =i i-l ar[ta:

    Avem noi ]nscris, ori ba? P[i dac[ avem, ]nseamn[ c[ sunt st[p`n=i c[ sunt liber s[ fac ce vreau.

    Puterea lui Dumnezeu e mare, ]ns[; iar dac[ iart[ toate nelegiui-rile c`te se fac, apoi chiar =i c`nd pl[te=te, nu d[ o dat[ cu ciomagul=i =tii a=a pe nesim\ite, dar tot pl[te=te; dac[ nou[, oamenilor, ni separe c[ r[m`n mul\i nedrept[\i\i, este pentru c[ nu b[g[m noi deseam[. De nu pedepse=te azi, apoi m`ine; cel care nu se ]ndreapt[,tot nu scap[. A=a =i cu diavolul; l-a sf[tuit, l-a mai dojenit, iar dac[ av[zut =i-a v[zut, s-a hot[r`t s[-i dea r[splata ce i se cuvenea.

  • 23Legende cosmogonice

    }ntr-una din zile, numai ce chem[ pe Sf`ntul Petre la el =i ]i zise: Petre, mari nelegiuiri a mai f[cut Nefrate-meu [sta pe p[m`nt,

    c[ numai frate nu-mi poate fi! Mari nelegiuiri, Doamne, mari de tot =i m[ tot g`ndesc =i eu

    cum de l-ai putut r[bda at`ta amar de vreme. Am tot crezut c[ se va cumin\i, Petre, dar v[d c[ r[utatea lui e

    f[r[ de sf`r=it; de asta te-am chemat, s[ sc[p[m biata lume dinghearele spurcatului.

    S-o sc[p[m Doamne, dar cum, c[ci are la m`n[ zapisul celacare ne tot izbe=te mereu.

    Zapisul l-a luat prin lingu=ire =i prin ]n=el[ciune, Petre, =i cine]n=eal[, ]n=el[ciune va fi pierderea lui. Ascult[-m[. Caut[ niscaizdren\e prin podul cerului, =i a=a ]mbr[cat, du-te la el; f[-te c[ e=tiom s[rman =i c[ umbli s[ te bagi slug[. Dar nu cumva s[ dai ceva deb[nuit, c-apoi totul e pierdut. Cat[ s[-i fii pe plac, a=a ca s[ capete]ncredere ]n tine. De furat s[ nu-ncerci, c[ci ]l poart[ totdeauna ]nchimir, iar noaptea doarme cu chimirul ]ncins. Stai ]ns[ p`n[ la var[=i atunci eu am s[ dau o c[ldur[ mare de tot. Diavolul o s[ mearg[ lag`rl[ =i-o s[ te ia =i pe tine. C`nd el o fi ]n fundul apei, eu am s[ daudeodat[ un ger, ]nc`t o s[ ]nghe\e apa de-un lat de m`n[ =i el n-o s[mai aib[ loc nici c`t g[m[lia acului ca s[ ias[. Tu s[ iei atunci chimi-rul =i s[ te sui ]n cer =i i-oi ar[ta eu cum se pl[tesc f[r[delegile.

    A=a a f[cut Sf`ntul Petre. S-a ]mbr[cat cu ni=te \oale vechi, g[site]ntr-un col\ al raiului, a cobor`t pe p[m`nt, iar de aici fuga la]mpeli\atul de diavol. La poarta lui, doi ]ncorn[ra\i, ]mbr[ca\i ]n c[m[=ide foc, f[ceau de paz[.

    Ce e cu tine, m[ zdren\urosule? Apoi, domni=orilor draci, sunt un biet nevoia= =i-a= vrea s[ m[

    bag slug[ pe la cineva, dac-oi g[si. N-[\i =ti cumva dumneavoastr[ pevreunul care are nevoie?

    Ba chiar st[p`nu-meu are nevoie de o slug[, spuse unul din ei,dar vezi c[ lui ]i place, ori s[ fii om, ori s[ nu mai fii.

  • 24 Legende populare rom`ne=ti

    De asta n-ave\i nici o grij[, domni=orilor. De nu i-a pl[cea cuml-oi servi, poate s[ m-alunge ca pe-un c`ine.

    Tura-vura l-au dus ]naintea lui Scarao\chi, care =edea tol[nit pe-untron de aur, p[zit de =apte aghiotan\i cu s[biile scoase.

    Cine te-a adus prin locurile astea, m[i nepricopsitule?+i unde mi-l m[soar[ }ncornoratul de sus p`n[ ]n jos, de s[-l bage

    ]n p[m`nt, nu alta. S[rut t[lpile, Lumin[\ia voastr[, iaca s[r[cia =i nevoile m-au

    adus. Sunt un biet cre=tin f[r[ de nici un c[p[t`i =i umblu s[-mi g[sescun st[p`n. Nu cer mai mult dec`t un codru de m[m[lig[ =i-un loc=orunde s[-mi odihnesc oasele ]mb[tr`nite.

    P[i dac[ a=a \i-i povestea, s[ r[m`i la mine, numai vrednic s[ fii.I-a dat }mpeli\atul s[ m[n`nce =i l-a pus la lucru. S[-l fi v[zut pe

    Sf`ntul Petre cu m`necile sumese, frec`nd cazanele cu zmoal[, te-aifi crucit de vrednicia lui. Diavolului ]i pl[cu mult =i ]ncetul cu ]ncetul]ncepu s[ prind[ ]ncredere ]n el. Intrase Sf`ntule\ul pe sub pielea Tar-torului, c[ ajunsese s[ nu mai fac[ nimic f[r[ el. Petre-n sus, Petre-njos; unde se ducea, unde se ]ntorcea, Petre era nelipsit. Ba ]nc[ de laun timp, p`n[ =i sfatul i-l cerea.

    }n sf`r=it, a sosit =i vara pe care Sf`ntul Petre o a=tepta cu at`taner[bdare. +i d[duse Dumnezeu ]n vara aceea o c[ldur[ a=a de mare,c[ se p`rlise iarba =i florile, iar frunzele pomilor se ]ng[lbeniser[ =ic[deau ca-n toamn[. Ardea tot p[m`ntul de parc[ era un cuptor, c[de-atunci a =i r[mas numele de luna lui cuptor. Acu satana, de grasce era, se topea os`nza pe el, cum s-ar fi topit untura de porc pe foc.Sta toat[ ziulica ascuns ]ntr-o pivni\[ =i ]ntr-o zi chem[ pe Petre la el.

    Ia ascult[, Petre, hai la g`rl[ s[ fac o baie, c[ uite, nu mai pot,m[ topesc de-an picioarele.

    S[ mergem, st[p`ne, dac[ zici, dar ]n g]ndul lui: s[ mergem,]mpeli\atule, c[ \i s-a cam ]mplinit veleatul! Oi =ti eu s[ m[ pl[tesc deslug[rnicia asta!

    +i-a luat satana albituri de primeneal[ =i au plecat; diavolul ]nainte=i Petre dup[ el. Cum au ajuns la g`rl[, diavolul nici c-a mai a=teptat

  • 25Legende cosmogonice

    =i s-a dezbr[cat. +i-a pus chimirul peste albituri =i zdup, cu un scui-pat l`ng[ ele, pe urm[ s-a aruncat ]n ap[. Plutea satana ca o bucat[de os`nz[, iar gr[simea de pe el se f[cea cercule\e ]n jurul lui. Apoi s-adus la fund, ]n timp ce Sf`ntul Petre se tot g`ndea la el: m[i, fir-ar aldracului, dar ce-o mai fi =i cu scuipatul [sta de-l arunc[ aci satana!Se uit[ pe ]ntinsul apei; nici g`nd de ]nghe\; apa curgea lini=tit[, ]mbi-bat[ de os`nza satanei. Ei, ]=i zise el, nu cumva s[-=i fi uitat Dumnezeuvorba? Ia mai bine s[ ]ncerc s[-i fur eu zapisul frumu=el din chimir,c`t st[ }mpieli\atul ]n fundul apei. Se g`ndi pu\in =i hop, puse m`nape chimir.

    Tartorul, ]ns[, vezi, fusese cu scaun la cap, p[s[mite c[ scuipatulera fermecat, c[ci abia a pus Sf`ntul Petre m`na pe chimir =i numaice-a ie=it, a=a ca din senin, o co\ofan[ =i unde ]ncepu s[ strige de-\ilua auzul:

    Ca\, ca\, ca\, ca\, ca\!Dracul s[ri ca fript ]n sus =i-l prinse cu chimirul ]n m`n[. Ce faci, Petre? Ce s[ fac, st[p`ne, lu[ vorba Sf`ntul Petre, ridic`nd =i \oalele

    celelalte de jos. Uite, au fost puse prea l`ng[ mal =i s-au stropit deap[, iar acuma vreau s[ le mut mai ]ncoace.

    Se ]ncrezu diavolul =i se lini=ti, da Sf`ntul Petre: M[i, a draculuico\ofan[, de unde mai ie=i =i asta? S[ =tii c[ nimic nu fac. Dumnezeunici g`nd n-are de-nghe\at =i de m-o prinde =i-a doua oar[, nici c[mai scap din ghearele satanei. Stai s[ =terg ]nt`i scuipatul, c[ numai[la e cu pricina, =i zic`nd a=a, ]l =terse cu piciorul, apoi ]n=f[c[ chimi-rul; co\ofana dracului, ]ns[, r[s[ri ca din p[m`nt =i ]ncepu s[ strige =imai tare:

    Ca\, ca\, ca\, ca\, ca\!Satana s[ri de data asta ca ars =i se uit[ b[nuitor la Petre: Ce tot faci, m[ nemernicule?Dar =i Petre ho\: Aoleo, st[p`ne, parc[ fusei z[p[cit, c[ pusei \oalele peste ni=te

    m[r[cini, gata s[ se umple de scai.

  • 26 Legende populare rom`ne=ti

    D[-le la o parte, smintitule, orb ai fost? Pune-le ]ncolo pe iarbaceea, a=a vezi =i iar se dete afund.

    Dumnezeu, ]ns[, nu doarme =i nici nu uit[. Abia s-a zv`rlit diavo-lul ]n ap[ =i odat[, uite-a=a ca prin farmec, numai ce s-a f[cut apa toto spum[ la suprafa\[ =i c`t ai clipi, a ]nghe\at tun de-un lat =i maibine de palm[. At`t i-a trebuit Sf`ntului Petre, c[ a =i ]nh[\at chimi-rul cu totul =i s[ te p[ze=ti dulu\[. S-a dus spre cer! Bietul diavol, d[-i]ncoace, d[-i ]ncolo, doar va g[si vreo deschiz[tur[, dar nici pic. Urlaprin ap[ de gemea p[m`ntul de groaz[, dar ce-i folosea? A ]nceputatunci s[ iscodeasc[ printre pe=ti, poate c[ va =ti vreunul vreo g[uricepe unde ar putea ie=i, dar nu degeaba se zice: s[ ai mintea unuipe=te! Nici unul nu i-a spus; numai afurisita de =tiuc[ vru s[ se arateea mai c[poas[ dec`t ceilal\i =i ]i spuse:

    Vezi =i tu pe unde e vreun fir de papur[; rupe-l, trage-l ]n[untru=i pe-aici \i-i drumul!

    Acolo s-a dus diavolul =i s-a pus pe lucru. A ros ]nt`i firul de pa-pur[ sub ap[, apoi l-a tras ]n jos pe cel de deasupra apei. +i-a f[cutun loc=or =i fuga dup[ el. Zbura Sf`ntule\ul c`t putea, dar nici diavo-lul nu se l[sa =i tocmai c`nd Sf`ntul Petre s-a apucat cu m`inile detoartele cerului, hop =i diavolul se ag[\[ cu ghearele de talpa picioru-lui. P`n[ aci, ]ns[, i-au mers nelegiuirile lui. Dumnezeu ]ntinse m`na=i-l trase pe Sf`ntul Petre ]n[untru, iar diavolul r[mase doar cu o halc[de carne din talpa lui Sf`ntul Petre ]n m`n[ =i de atunci a r[mas omulcu scoab[ la picior.

    Un tunet prelung r[bufni deodat[, c[ se cutremur[ cerul: p[m`ntulvui groaznic =i se despic[ ]n dou[; soarele se-ntunec[ la fa\[, iar m`niaDomnului se rev[rs[ asupra Necuratului.

    P`n[ acum mi-ai fost frate, izbucni Dumnezeu. Ai f[cut toatenelegiuirile de pe lumea asta; ai nesocotit cuv`ntul meu, ca =i cumeu n-a= fi fost nimic pentru tine. Ei bine, de azi Ne-frate s[-mi r[m`i!+i pentru c[, ]n prostia ta, ai c[utat, cu sufletul t[u spurcat, s[ te]nal\i mai presus dec`t mine, de ad`ncul ad`ncurilor s[ ai parte. Lu-

  • 27Legende cosmogonice

    mina zilei s[ n-o mai vezi ]n via\a ta =i s[ tr[ie=ti acolo ca o lighioan[ce e=ti. Aripile s[-\i cad[ =i-n locul lor s[-\i creasc[ coarne =i coad[.A=a ai vrut-o =i a=a s[ fie ]n vecii vecilor!.. At`t a fost!

    Un tr[snet ]l azv`rli pe diavol tocmai ]n fundul ]ntunecat alp[m`ntului, care apoi se ]nchise, de nu se mai auzi nici geam[t.

    Blestemul Domnului se ]mplinise!..De-atunci =i p`n[ ast[zi =i c`t o mai fi lumea, acolo ]n ]ntunericul

    gheenei va r[m`ne. Pentru c[ at`t c`t tr[ise, nu f[cuse dec`t rele =iazi e socotit ca un ]ndrum[tor de r[ut[\i.

    De-atunci fr[\ia dintre el =i Dumnezeu s-a desf[cut, iar oameniii-au pus numele de Nef`rtate sau Nef`rtache.

    Tot atunci a blestemat Dumnezeu =i pe =tiuc[, de-a r[mas a=asfrijit[ =i pocit[ cum este azi; iar carnea ei este f[r[ nici un gust, caiasca.

    DEP{RTAREA CERULUI DE P{M~NT

    C`nd a f[cut Dumnezeu p[m`ntul, cerul era aproape de p[m`nt.Puteai s[ pui m`na pe el. Atunci Dumnezeu vrea s[ aib[ pe oameniaproape de el, ca s[ le dea tot ce vor avea nevoie =i s[ nu duc[ grij[de nimic.

    Cu timpul, lumea s-a ]nmul\it =i s-a f[cut rea, para focului. Seomorau ]ntre ei, se furau =i ]njurau pe Dumnezeu, ]nc`t el auzea dincer tot ce se petrecea pe p[m`nt.

    }ntr-un timp, Dumnezeu n-a mai putut r[bda r[utatea oamenilor=i a dat un potop de a omor`t mult[ lume, a scufundat multe sate =iora=e =i au sc[pat numai oameni buni =i credincio=i lui Dumnezeu.Dup[ asta a ridicat cerul sus, sus de tot =i l-a sprijinit pe trei st`lpide argint.

    Acum Dumnezeu nu mai aude toate relele de pe p[m`nt =i poates[ se odihneasc[ =i el mai ]n lini=te de ]njur[turile oamenilor.

  • 28 Legende populare rom`ne=ti

    SABIA, SOARELE, LEGEA

    Dup[ ce s-au culcat oamenii, Dumnezeu s-a apucat s[ fac[ Soarele.A sc[p[rat o dat[ cu cremenea ]n piatra cea scump[, dar nu l-a pututface; a ie=it o sabie. A sc[p[rat a doua oar[ =i s-a f[cut o gr[m[joar[ca o jemn[ mic[, rotund[. Dumnezeu a suflat duh sf`nt =i s-a f[cutSoarele, mare =i luminos, mai mare dec`t p[m`ntul nostru =i l-a datdegrab[ sub p[m`nt.

    C`nd a socotit Dumnezeu, a sculat oamenii; acuma era mai mult[lumin[. Se uit[ to\i cu mirare ]n toate p[r\ile; zorile ro=eau cerul,]ntunericul din ce ]n ce mai tare se =tergea =i ziua alb[ acopereap[m`ntul ]ntreg. Oamenii se uitau plini de bucurie unii la al\ii, darerau a=a de zg`ria\i =i lovi\i!

    Iat[ c[ ]ntr-un loc, pe cer, o str[lucire mai mare se arat[, iar desub p[m`nt s[ ridic[ pe-ncetul ceva rotund, str[lucitor din cale-afar[,]nc`t le lua vederile privindu-l; era Sf`ntul Soare; r[s[rea! De spaim[=i de bucurie mare, au c[zut to\i cu fa\a la p[m`nt. Diavolul, de undeera, s-a =ters =i el degrab[ pe ochi:

    Ptiu, da asta ce-i?! vine fuga la Dumnezeu s[-l ]ntrebe ce-i acela. E Soarele, zice Dumnezeu, care va lumina de acum ]nainte

    lumea!Dup[ ce s-au s[turat ]ndeajuns de privit, Dumnezeu s-a ]nturnat

    la oameni =i le-a spus: Vede\i, v-am f[cut s[ fie frumos pe lume =i s[ v[ fie vou[ bine.

    Acesta este Soarele care v[ va da lumin[ =i c[ldur[. De acu, c`t va filumea, a=a are s[ fie, dac[ v[ ve\i purta bine =i m[ ve\i asculta pemine, adic[ pe Dumnezeu; dac[-\i \ine poruncile cum vi le voi da eu=i-\i =ti a cinsti zilele. (Oamenii cei doi dint`i, c`t au dormit, au uitatc[ zilele sunt copiii lor). Aceasta e duminica, zice Dumnezeu, es[rb[toare, s[ o cinsti\i =i s[ o \ine\i, s[ nu lucra\i. Aceasta e luni =icelelalte ne sunt pentru lucru =i vor mai fi =i alte s[rb[tori, s[ le \ine\i=i s[ le cinsti\i, c[ ve\i avea bine pe lume =i noroc.

  • 29Legende cosmogonice

    LUNA

    Dup[ ce s-a f[cut lumea, a fost Sf`ntul Soare =apte ani singur. Luna]nc[ nu era.

    Hai, Doamne, zice dracul, =i-om face s[ vad[ oamenii =i noaptea. Haide, zice Dumnezeu. Mergi ]napoi ]n p[m`nt =i-mi ad[ de

    unde ai adus piatr[ de cea scump[, ad[-mi cremene =i argint.}ndat[ le-a venit =i la oameni =tire c[ are s[ le dea Dumnezeu Luna.

    Necuratul a adus ce-a trebuit, dar[ Dumnezeu nu a vrut s-o fac[ defa\[ cu d`nsul.

    Acu ce s[ mai fac?, ]ntreab[ Necuratul. Ia =i te du, zice Dumnezeu, =i zide=te iadul; zide=te-l bine

    ]mprejur =i-l acoper[ cu u=i de fier pe deasupra.Diavolul s-a dus. Dumnezeu a sc[p[rat =i-a f[cut Luna: un om. +i-a

    f[cut drumu=or de argint pe am`ndou[ p[r\ile, cu pomi =i i-a zis s[se duc[.

    Du-te, zise Dumnezeu, pe drumu=orul ista, p`n[ ce-i ajunge lacasa Soarelui, c[ci tu e=ti lui de ajutor. Dar s[ potrive=ti c[ cu at`ta =iat`ta tot ]n urma lui s[ te \ii; numai c[tre sf`r=it, ai s[ te mai apropii=i apoi iar ai s[ te dep[rtezi, iar mersul acesta ]l vei \ine una, p`n[ ]nvecii vecilor, dup[ cum \i-l hot[r[sc eu acum.

    Soarele acuma =tia. Diminea\a c`nd s-a sculat, a spus femeii sale: Caut[ c[ ]n locul meu ]ndat[ are s[-mi vie tovar[=ul, s[ g[seasc[

    toate preg[tite, ca =i pentru mine.Luna a venit la casa Soarelui =i dup[ ce s-a hodinit, a pornit s[-=i

    fac[ lucrul =i o dat[ cu seara s-a ar[tat plin[ la r[s[rit. Oamenii s-aubucurat c[ au lumin[, iar dracul =i mai tare s-a bucurat.

    De acum, zice el, au s[ poat[ lucra oamenii =i noaptea! Ba n-a fi a=a, zice Dumnezeu, c[ci numai o jum[tate de Lun[

    se va vedea noaptea, iar jum[tate nu.C[ci Luna e om; la ]nceput mititel ca =i copilul =i apoi tot cre=te,

    aripile ]i cresc ]mprejur, p`n[ ce e rotund. Apoi ]ncepe iar[ a ]mb[tr`ni

  • 30 Legende populare rom`ne=ti

    =i a se face tot mai mic, aripile i se taie, p`n[ ce r[m`ne ca degetul =iiar se na=te din nou.

    Pe Lun[ o ridic[ numai =apte draci. La Lun[ ei se duc cu bucurie,c[ci ea e rece; aripile ]i sunt numai de piatr[ scump[ =i Luna are argint,nu aur ca Soarele. De aceea Soarele e a=a fierbinte, c[ci aripile ]i suntde foc. Balaurii sau v`rcolacii o m[n`nc[ pe Lun[, ]i ciuntesc aripile,c[ se face ]n toat[ lunea mic[. Balaurii fac =i piatra cea scump[.

    SORA SOARELUI

    }n vremuri de demult, ]n ni=te vremuri ]napoia noastr[, foartedep[rtate, cic[ Soarele nu lumina lumea ca acuma, ci era un ]mp[ratputernic, om =i el ca to\i oamenii la trup, iar capul ]i era de aur.

    Unde se ducea, toate str[luceau ]mprejuru-i cu o lumin[ orbitoare,dar de era vreo piedic[ al[turi, fie munte, fie deal ori movil[, dincolode ele, fire=te era tot ca pretutindeni o lumin[ slab[, jalnic[, neagr[ca amurgul.

    Soarele avea o sor[; pe Ileana Cos`nzeana.Ast[ sor[ era ca el, trup omenesc, trup de femeie, iar capul ]i era

    de argint. +i era a=a de frumoas[, cu fa\a-i bl`nd[, cu ochii mari, cudulcea-i dr[g[l[=ie de fecioar[, ]nc`t Soarele nu s-a putut ]mpotrivi]mboldirilor inimii, nu =i-a putut ]nfr`na patima =i a ]nceput a o iubi=i a dorit s-o ia de nevast[.

    Fiind ]mp[rat, cine-i putea spune c[ face r[u, c[ fapta lui era ne-legiuire, c[ fratele nu trebuie s[-=i iubeasc[ sora cu dragoste p[g`n[?

    Care ar fi ]ndr[znit?Porunci s[ se fac[ toate preg[tirile de nunt[, =i toate se f[cur[

    repede, m[re\e, ca de nunta unui ]mp[rat, =i ziua cununiei sosi.Dar Dumnezeu care nu doarme, care vegheaz[ spre a putea da pe

    drept c`nd =i c`nd, fiecui dup[ inima lui, mai blajin[ ori mai rea, nua putut ]ng[dui nelegiuirea ]mp[ratului Soare. I s-a ar[tat ]nt`i ]nvis, ]ntr-un vis amenin\[tor, cumplit. }n zadar!... +i v[z`nd c[ z[darnic[]i fusese ]ncercarea, c`nd preotul silit de ]nsp[im`ntare se preg[tea

  • 31Legende cosmogonice

    ]n fa\a altarului s[ slujeasc[ cununia, a ridicat groaznic[ furtun[,gr[mezi de pulbere orbitoare a f[cut s[ intre pe geamurile sparte =i,]n vreme ce to\i ]=i fereau ochii, puterea lui nev[zut[ a r[pit pe mireas[din fa\a altarului; iar spre a nu o g[si nelegiutul frate, a aruncat-o ]nm[rile ad`nci, ]n mrean[ de aur schimbat[.

    Vaiete mari pornit-au, c`nd s-a risipit furtuna =i pulberea; dinpieptul r[nit al str[lucitului mire, pl`ngeri de durere =i blesteme dem`nie =i, v[z`nd c[ toate ]n darn sunt, s-a hot[r`t s[ plece ]n lumilemari, ]n lumile largi, ]n lumile nesf`r=ite, s[ caute, s[ mai caute =i iars[ caute pe logodnica-i furat[.

    +i at`t de mare ]i era dorul =i graba, ]nc`t plec[ ]ndat[.+i o c[ut[ peste tot p[m`ntul =i tot p[m`ntul ]l r[scoli =i-l str[b[tu

    ]n lung =i-n larg, f[r[ s-o g[seasc[.Atunci s-a g`ndit s[ o caute prin ceruri, c[ci poate pe acolo ]i era

    ascuns ]ngerul pe care cu at`ta drag ]l dorea.S-a ridicat.+i de cum se ridica mai sus pe bolta cerului albastru, capul de aur

    lumina mai puternic, mai tare =i mai minunat, ne]nt`lnind nici opiedic[, lumina asupra lumii de jos, care uimit[, ]nm[rmurit[, c[dea]n genunchi de spaim[, c[ vedea ce nu mai v[zuse, de slav[ c[tre celcare le da lumina deschis[, larg[, ]n locul celei slabe, jalnice =i negreca amurgul.

    Via\a toat[ lu[ alt av`nt, scuturat[ de negurile de odinioar[, f[r[=ov[ire, de acum c[lc`nd cu ochii c[tre lumin[ ]ndrepta\i, c[tre lu-min[!

    Totu=i, z[darnic umbla Soarele, zadarnic se uita cu priviri cerce-t[toare pretutindeni. Nu vedea nimic.

    +i cu toate astea, cu at`ta foc se uita, c[ ]nc[lzea ]n juru-i, c[]nc[lzea v[zduhul, c[ ]nc[lzea tot.

    Pe calea cerului, ]nt`lni nu departe o locuin\[ mic[, dar curat[,plin[ de flori vesele =i plin[ de verdea\[, cu rou[ pe toate; prin curtecu p[s[ri care c`ntau pe ]ntrecute, cu c`ini ce se gudurau, cu cai cenechezau, to\i =i toate vioi, zburdalnici =i bucuro=i.

  • 32 Legende populare rom`ne=ti

    Aici era locuin\a Dimine\ii.Intr[ Soarele =i ]ntreb[ dac[ nu cumva pe acolo g[se=te-se dori-

    ta-i iubit[.Diminea\a ]ntreb[ toate florile, ]ntreb[ verdea\a, roua =i p[s[rile

    =i dobitoacele...Nici una nu =tia.To\i abia se de=teptau din somnul odihnitor. Du-te mai ]nainte, ]l sf[tui Diminea\a, vei da de locuin\a fra-

    te-meu, Miezul-Zilei. Poate el =tie ceva.Pl`nse Soarele cu nenum[rate lacrimi =i, mul\umind de sfat, plec[

    ]nainte.Dup[ mult umblet, ajunse la locuin\a Miezului-Zilei.Nici aici nu avea nimeni =tire de Ileana Cos`nzeana.To\i, =i oameni =i dobitoace, munciser[ p`n[ atunci, br[zdaser[

    p[m`ntul, sem[naser[, seceraser[ bucatele, le ]nc[rcaser[, le b[tuser[sub jocul copitelor ]n ariile rotunde, le v`nturaser[ =i le f[cuser[ hran[=i nutre\.

    Acum le era s[ mai r[sufle.Nici unul nu-i d[du vreo =tire.Pl`nse iar Soarele cu nenum[rate lacrimi =i plec[ s[ g[seasc[ mai

    departe, dup[ sfatul Miezului-Zilei, locuin\a fratelui s[u mai mare,Amurgul.

    Obosit =i f[r[ curaj, ajunse la locuin\a lui.}n curte se perindau oamenii care soseau de la munc[, cu sudoarea

    curg`ndu-le ]n borboane pe frun\i, cu mijloacele, cu bra\ele, cu pici-oarele pr[p[dite de osteneal[, ]naintea c[rora ie=eau copii =i neveste,cu z`mbete, cu ]mbr[\i=[ri, cu lucrul ce sf`r=iser[ ]n cursul zilei.

    Vitele soseau =i ele =i zburdau vi\eii c[tre ugerele ]nc[rcate ce seu=urau sub ]mboldiri repezi =i lacome, ]n vreme ce mumele ]i priveaucu bl`nzi ochi rumeg`nd domol.

    +i nici aici nu afl[ Soarele nimic despre Ileana.Atunci, deoarece umblase prea mult, deoarece obosise peste

  • 33Legende cosmogonice

    m[sur[, se rug[ de Amurg s[-i dea s[la= p`n[ a doua zi, c`nd aveade g`nd s[ cerceteze ad`ncimea f[r[ fund a m[rilor.

    +i Soarele se duse s[ se culce.Dar ]n vremea c`nd g`ndul [sta trecuse prin mintea Soarelui,

    Dumnezeu, care-l =i =tiu =i care cu orice pre\ voia ca pentru vecie s[puie piedic[ nelegiuirii sale, ]ntinse m`na de o v`r] ]n valuri, apuc[mreana de aur de unde se afla =i o repezi pe ne\[rmuirea albastruluiceresc.

    Atunci, ]n noaptea care se l[sase ca o perdea neagr[ cu puterea-i]ntunecoas[ peste domnia lumii, de cum se dusese s[ se odihneasc[Soarele, se ivi capul ei de argint, rotund, r[sp`ndind =i el lumin[,lumin[ mai slab[, dar dulce, bl`nd[, plin[ de farmec =i tainic[.

    +i cei care iubeau, =i cei care =tiau c`nta =i a=eza vorbe frumoaseunele l`ng[ altele, unele dup[ altele, ce ca =i un c`ntec sunt, se furi=ar[atunci prin stufi=uri, pornir[ pe c[r[ri s[ c`nte, s[ se ]ndr[gosteasc[sub plina de farmec =i tainica ei lumin[.

    }n jurul s[u, Ileana Cos`nzeana, ce fu de-acum ]nainte Luna,g[si mii =i milioane =i iar[=i milioane de g[m[lii mici, str[lucitoare,care fusese lacrimile pentru ea v[rsate de ochii de aur ai Soarelui =icare sub lumina lui orbitoare nu se putuser[ v[di =i care fur[ stelelece o ]nconjurar[ din toate p[r\ile, de ea nedesp[r\ite, dup[ cum pen-tru ea fuseser[ v[rsate.

    Iar Dumnezeu m`hnit =i m`nios le zv`rli aste cuvinte:

    Cu ochii s[ v[ z[ri\i,Dar s[ fi\i tot desp[r\i\i,Zi =i noapte plini de dor,Ar=i de un foc nesting[tor,Ve=nic s[ v[ alunga\i,Cerul s[ cutreiera\i,Lumile s[ lumina\i.

  • 34 Legende populare rom`ne=ti

    NUNTA SOARELUI CU LUNA

    Cic[, f`rtate, ]n vremea de demult, c`nd de abia urzise Dumnezeuoamenii, pe Soare ]ncepuse s[-l bat[ v`nt de ]nsur[toare. }=i uitasedr[gu\ul de el datoriile cu care fusese h[r[zit de Cel-de-Sus. Pe undetrecea cu carul lui de foc, era chin =i vai de cele ce se ]nt`mplau peurma lui. C`nd se l[sa din goana cailor mai aproape de p[m`nt =iatunci era pr[p[d mare; c`nd se ridica sus ]n slava cerului =i atunci]nghe\a =i pas[rea ]n zborul ei.

    Dumnezeu, uit`ndu-se ]ntr-o zi prin fereastra cerului, r[mase uimitde cele ce f[cea Soarele ]n calea sa. Tot ce f[cuse el pe p[m`nt cuat`ta sudoare, era acum ]n fl[c[ri. Repede chem[ doi paznici de lau=a raiului, le dete doi cai ]naripa\i =i-i trimise s[-l cheme pe Soare lael. Cic[, ]n ziua aceea se ]nnoptase mai devreme ca oric`nd.

    Dar bine, f[tul meu, eu te-am pus s[ luminezi p[m`ntul, darnu s[ strici ce-am f[cut eu! zise m`niat Dumnezeu.

    Doamne, iart[-m[ de cele ce-am f[ptuit. Nu mai =tiu pe cep[m`nt m[ aflu, de focul ce m[ arde pe suflet. Iac[, iubesc =i eu om`ndr[ cr[ias[! r[spunse smerit Soarele.

    +i mie nu mi-ai spus nimic? Faci a=a de capul t[u? Apoi vezi c[sunt =i bun, dar de! =i c`nd m[ nec[jesc, nu mai po\i sta ]nainte-mi!+i cine e acea fat[, pe care o iube=ti?

    Luna, Doamne! Cum, pe sora ta s-o iube=ti tu? S`nge din s`ngele t[u? O, ne-

    legiuitule ce e=ti! Nu te g`nde=ti la p[catul ce faci? M-am g`ndit, Doamne, dar n-am ce face. Nou[ ani de-a r`ndul

    am colindat p[m`ntul ]n lung =i curmezi= =i pe potriv[-mi tot n-amg[sit. Eu o vreau pe ea, orice mi-ar face Lumin[\ia ta!

    Bine, a=a s[ fie! V[d eu c`t e=ti de nesocotit! Dar ]nainte de-ate duce s[ preg[te=ti nunta, haide cu mine prin iad, s[-l colind[mdintr-un cap[t ]n altul, prin toate v[g[unile =i durerile lui, s[ vezi =itu c`t suf[r [ia care s-au \inut cu surori; c-apoi pe urm[ s[ nu-mibagi vin[ de nimic!

  • 35Legende cosmogonice

    Fac, Doamne, a=a cum ]mi zici, ]ns[, orice ar fi, eu tot nu-micalc cuv`ntul!

    +i purceser[ spre iad. Cic[, de la ziua aceea, noaptea a fost lung[de tot! Se zicea c[ n-are s[ mai fie lumin[. Oamenii dormeau zi, dor-meau noapte, apoi se de=teptau, m`ncau =i iar se culcau, apoi iar sesculau =i ziua tot nu se mai f[cea, chiar dobitoacele se s[turaser[ deat`ta somn =i odihn[!

    Cum intrar[ ]n iad, Dumnezeu =i Soarele pe dat[ fur[ izbi\i de oduhneal[ rea, =i cum ]ntorceau capul, din toate p[r\ile se auzeaugemete =i \ipete de durere. Prin mijlocul iadului curgea o ap[ n[mo-loas[ =i puturoas[. }n aceast[ ap[ o mul\ime de oameni se luptau s[scape de droaia de =erpi, ]ncol[ci\i de grumazul lor, care abia ]i l[saus[ r[sufle. {=tia erau cei ce se bucuraser[ la lacrimile v[duvei =i ba-nul s[racului! Strig[tele lor te ]nfiorau; =i cu toate astea, nimeni nule da nici un ajutor!

    Mai departe, ]n ni=te piuli\e ]nro=ite ]n foc, erau pisate cu un pis[logfemeile ce-n via\a lor necinstiser[ ru=inea casei. Ele zbierau ]n guramare:

    Ierta\i-ne, ierta\i-ne, c[ nu mai facem! +i cu toate astea, nici laele nu se uita nimeni.

    Soarele privea mirat c[tre ele =i frica ce-l cuprinsese ]l f[cu s[ tre-mure. Dumnezeu, v[z`ndu-l, z`mbi pu\in =i coti pe un drum, undeera un ]ntuneric de nu se z[rea nimic; =i se ]ndrept[ spre locul undesunt chinui\i cei ce se iau cu surorile lor. Pe deasupra lor se auzea]ntruna f`lf`it de aripi, =i din c`nd ]n c`nd \ipete prelungite ce spin-tecau aerul. Soarele nu mai putea de fric[ s[ nu se r[t[ceasc[; =i apuc[pe Dumnezeu de m`n[! Vru s[ vorbeasc[, ]ns[ nu putu.

    +i cum drumul ]ncepuse a fi pietros =i pu\in ocolit, deodat[ v[zula cap[tul lui un cuptor mare, din care ie=eau limbi de foc. }n[untrullui se z[reau ni=te trupuri, ce erau aruncate f[r[ mil[, cu ni=te c[ngilungi =i ]nc`rligate, unde era dogoarea mai mare! Soarele se ]nfior[=i mai tare =i nu se putu opri f[r[ a zice:

    Ce e aici, Doamne, de c[zne=ti a=a de r[u pe nenoroci\ii [=tia?

  • 36 Legende populare rom`ne=ti

    Ce s[ fie, ni=te nelegiui\i ce s-au luat cu surorile lor!..+i nu ispr[vi bine vorba Dumnezeu, c`nd dracii ]ncepur[ s[ scoat[,

    cu c[ngile lor ]nc`rligate, pe unii afar[ din cuptor; ]i puser[, f[r[ alua seam[ la scr`=netul lor, pe ni=te mese de fier ]nro=ite ]n foc; =i-i]n\epenir[, ca s[ nu se mai mi=te, cu ni=te c`rlige muiate ]n otrav[.Iar c`nd ]ncercau s[ zic[ ceva, dracul, dintr-un ceaun de fier, le turnape gur[ plumb topit =i astfel amor\ea vorba neispr[vit[.

    Doamne, Doamne, zise Soarele pl`ng`nd de mil[, mare \i-eputerea de ce nu-i ier\i pe s[rmanii [=tia de chinurile ce le au? Cuce \i-au gre=it ei?

    Cum s[-i iert? Atunci de ce te-am adus aicea? A=a, de florilem[rului? Eu m[ ostenii p`n[ acum s[-\i ar[t ce te a=teapt[ =i tu ce-mi vorbe=ti?

    Fie, Doamne, dac[ tu e=ti nestr[mutat ]n poruncile tale, eu nupot p[r[si pe sora mea. O s-o iau de so\ie =i ce-o fi s[ fie. O s[ ]ndur=i eu necazurile nenoroci\ilor [=tia; =i apoi c`te zile oi avea, n-oi finebun s[ stau ne]nsurat, dac[ nu ]mi g[sesc alta pe potriv[. Vreau =ieu s[ fiu ]n r`ndul lumii.

    Bine, a zis Dumnezeu, s[ nu spui c[ nu te-am sf[tuit! Iat[, copi-lul meu, de pov[\uit te-am pov[\uit, de prob[ \i-am ar[tat prob[, v[zu=ipe nenoroci\ii [=tia, =i c`nd \i-o veni r`ndul =i \ie la chinurile astea,atunci s[ nu zici: iart[-m[, Doamne =i multe alte nimicuri. Pentrutine, afl[, am preg[tit alte suferin\e =i mai grele =i dac[ tot cutezi, ams[ le fac =i mai rele.

    +i mai rele s[ fie, Doamne, am s[ le rabd. Ce-o s[ fac? Mi-avenit r`ndul ]nsur[toarei. To\i fl[c[ii, n[scu\i cu mine odat[ s-au ]nsu-rat de at`\ia ani, numai eu am r[mas. Am ajuns de r`s ]n fa\a lor. }mizic c[ nu sunt om =i multe altele. Chiar sfin\ii au ]nceput s[-=i bat[joc de mine. Zic c[ sunt vr[jit.

    +i tot rug`nd Soarele pe Dumnezeu, purceser[ ]nd[r[t =i ie=ir[din iad. C`nd au ie=it din iad Soarele cu Dumnezeu, se zice c[ a fosta=a de mare lumin[, c[ cei ce au fost afar[ prin b[t[tur[ au c[zut josca orbi\i. Lumea ]ncepuse a uita cum e lumina!

  • 37Legende cosmogonice

    Veni =i ziua nun\ii! Din toate col\urile p[m`ntului, ]mp[ra\ii, mici=i mari, o pornir[ din cr[iile lor, cu tot ce aveau mai bun ]n \ara lor.Pe caii cei mai vesti\i din hergheliile lor, aduceau saci mul\ime, plinide nenum[rate daruri pentru nunt[. Inele de aur, pietre nestemate,smaralde, rubinuri, toate erau c[rate cu prisosin\[, zi =i noapte, la ves-titul palat al Soarelui. Din zori p`n[ ]n sear[ nu mai conteneau cur\iledomne=ti ce soseau r`nd pe r`nd. D-abia mai ]nc[peau oaspe\ii ]n pala-tul de cristal al Soarelui. }ncepuse s[-i g[zduiasc[ =i pe c`mp, sub cor-turi de verdea\[.

    Sosise ]mp[ra\i de unde nici cu g`ndul nu g`ndeai! Era o m`ndre\e,Doamne, de ce vedeai! Fel de fel de straie, fel de fel de podoabe peei, str[luceau de sus p`n[ jos de nestemate. D-apoi domni\ele lor,apoi cr[iesele lor, ce mai m`ndre\e pe ele; nici nu le puteai vedea,f[r[ a r[m`ne pe loc ]nm[rmurit!

    Toate ]=i aveau p[rul r[sfirat pe spate =i prins ]n nenum[rate ace deaur cu nestemate ]n capul lor. Cele cu p[rul b[lai, ca spicul gr`ului copt,Doamne, Doamne, z`ne erau, nu altceva! Ce s[ v[ mai spui ce-a fost!

    Eu =tiu c[ ce-am v[zut, s[ tr[iesc ]nc[ de zece ori pe at`t =i totn-am s[ mai v[d.

    Erau voinici, ]mbr[ca\i ]n haine de o\el de sus p`n[ jos, ce purtaula br`u sabie =i cu\it, ce aveau m`nerele s[pate ]n oase rare =i um-plute din bel=ug cu aur =i pietre scumpe. C[lcau m`ndri prin poienile]nverzite =i se uitau cu drag la domni\ele ce culegeau flori cu mireasm[ne]ntrecut[, de prin tufi=urile gr[dinii Soarelui. Peste tot domnea ve-selia =i oaspe\ii tot soseau; care mai de care mai m`ndri, mai boga\i.

    Se ]ncepuse nunta, c`nd iat[ c[ prin mul\ime venea c[lare t[t[lo-gul de Mo=-Nicola, ariciul.

    Face\i-mi loc, striga el, face\i-mi mai repede loc, s[ v[d ce n-ammai v[zut, s[ aud ce nu e de crezut, cum se iau fratele cu sora!

    To\i se ]ntoarser[ spre el =i ]ncepur[ s[ r`d[, unde ]l vedeau a=ade durduliu.

    R`de\i de mine, dar nu =ti\i ce v[ a=teapt[? Peste o vreme o s[v[ blestema\i =i stea =i ursoaic[ =i tot.

  • 38 Legende populare rom`ne=ti

    +i, desc[lec`nd, scoase din o traist[ de fier j[ratec, ]l r[sfir[ pe otav[, pe care apoi o puse l`ng[ botul calului, ca s[ m[n`nce.

    Calul se aplec[ spre tav[ =i c`nd atinse cu botul c[rbunii, se frip-se, nechez[ o dat[ =i smucindu-se din m`na ariciului, o lu[ raznape c`mp.

    Vede\i ce mi-a f[cut calul meu? De-a\i =ti, n-a\i mai r`de =i a\i]ncepe a pl`nge.

    De ce, de ce, Mo= Nicola? ]ntrebar[ mai mul\i prin\i deodat[. De ce, de nu ce, iat[ ce e: v[zur[\i, am dat calului s[ m[n`nce

    j[ratec, =i el frig`ndu-se, a luat-o razna pe c`mp ne=tiind s[rmanulc[ peste c`t[va vreme ]n loc de gr[un\e vor g[si numai j[ratec pep[m`nt!

    Ei =i ce e cu asta? Parc[ n-ar face ori=icare ca el? Cum se frigeomul, de durere caut[ s[ nu mai puie m`na pe foc.

    Da, a=a e, to\i fugim de foc =i c`nd colo, nu =tim ce ne a=teapt[! Of, spune odat[ ce ne a=teapt[, c[ p`n[ c`nd s[ ispr[ve=ti iac[

    se sf`r=i nunta; =i acum trebuie s[ trecem la osp[\. }ncepe cheful =idumneata tot nu ne povesti=i ce ai de zis!

    Iac[, copiii mei, ce este; p`n[ acum aveam un Soare care nelumina =i ne ]nc[lzea, =i cu to\ii =tim c[ vara, de focul lui nu neputeam lipsi. Dar c`nd el s-o ]nsura =i o avea copii, n-o s[ mai fie =ial\i sori =i atunci ce are s[ fie pe p[m`nt? O s[ mai fie atunci bu-ruian[, o s[ mai fie atunci pas[re pe cer =i or[t[nii ]n curte, =i jivini]n p[dure? N-are s[ mai fie nimic! +i ]n loc de ele, de c[ldur[, totulare s[ se prefac[ ]n j[ratec =i noi to\i, de v[paia lui fierbinte, o s[pierim de sete =i de foame; pentru c[ apele sec`nd o dat[ cu izvoarelelor, o s[ se duc[ =i buruienile =i dobitoacele de pe p[m`nt. Vede\i,m[i copii, ce ne a=teapt[? +i c`nd eu am dat calului j[ratec, voi v-a\imirat? S[ nu v[ mira\i, b[ie\i, v-am ar[tat ce are s[ fie!

    A=a e, mo=ule, ai dreptate!}ns[ osp[\ul care ]ncepuse =i vinul ce se vedea turn`ndu-se prin

    potire f[cu s[ le piar[ din g`nd vorbele mo=ului =i ]ncepur[ s[ m[-n`nce =i s[ bea ca la nunt[.

  • 39Legende cosmogonice

    Era o veselie =i un chef, ca la zile de astea! Beau =i m`ncau =i]mp[ra\ii =i ]mp[r[tesele, iar c`nd era la pahare, mai l[sau fudulia lao parte =i, chem`nd pe paharnic, ]=i umpleau din nou paharul zic`nd:

    Mi s-a r[sturnat pe mas[.De mult ce se r[sturnaser[ paharele, veselia ajunsese la marginea

    ei =i masa sp[rg`ndu-se, ]ncepuse dan\ul, dup[ c`ntecul unor l[utariadu=i din locuri foarte dep[rtate. Mai-marele c`nt[re\ilor era oprivighetoare vestit[ ]n ni=te \[ri ]ndep[rtate, ce numai de dragostealumii ]=i p[r[sise cuibul =i venise s[ dezmierde pe nunta=i cu c`ntecece nu mai fuseser[ auzite. To\i vorbeau =i =edeau ca la ei acas[, ne=tiindcum s[-i ]nveseleasc[ pe miri, care de mult ce se iubeau, se uitauabia z`mbind, de pe scaunele ]n care se ]ntronaser[, la oaspe\i.

    Dumnezeu, de cu zori luase sub c`rma sa carul Soarelui, c[ de, odat[ se ]nsoar[ omul =i are =i el dreptul la o zi de hodin[, =i-l \ineaa=a de sus de data asta, c[ pe p[m`nt era cum e mai bine, nici preacald, nici prea frig; era, m[ rog, ca o zi de prim[var[, c`nd viner`ndunica =i cocorii. Cic[, f`rtate, se zice din b[tr`ni c[ ziua aia a fostcea mai lung[, pentru c[ Dumnezeu ]=i puse ]n g`nd s[ \in[ carul cufoc al Soarelui tot mereu ]n acela=i loc, p`n[ c`nd s-o ispr[vi cu nunta.

    Auzind Dumnezeu vorbele lui Mo= Nicola, deodat[ se g`ndi el lacele spuse de arici, =i zise:

    De, de, vezi, tot mai de=tept ariciul ca mine! Bine zice el, euom b[tr`n s[ m[ iau dup[ spusele unui ]nfumurat ca Soarele =i s[-idau voie s[ se ]nsoare, f[r[ s[ m[ duc barem s[ ]ntreb la h`giul lui dearici, s[ v[d ce zice =i el! Ce bine a vorbit el! Auzi, auzi, s[ fac eu omb[tr`n ce zice el, un biet fl[c[iandru? Chiar acum am s[-i despart; c[de nu, el cu copiii lui are s[-mi dogoresc[ =i p`rjolesc[ tot p[m`ntul.

    +i deodat[ ]ncepu s[ mi=te carul ]nspre apus, =i seara purcese a selas[ mai repede ca oric`nd! Spun b[tr`nii, c[-n ziua aceea s-a ]nseratmai repede ca oric`nd!

    Oaspe\ii benchetuiser[ ]ntruna; =i ]ntr-un timp, chiar Luna cuSoarele dan\uiser[. Se zice c[ a fost atunci at`ta str[lucire =i foc dedragoste ]n ochii lor, c[ mesenii r[maser[ uimi\i de v[paia asta

  • 40 Legende populare rom`ne=ti

    ]ngereasc[ ce-i unea. L[crimai f[r[ s[ vrei, de nevinov[\ia acesteimirese, cum n-a mai fost alta pe lume =i de m`ndre\ea mirelui, cumnu s-a mai dovedit altul de atunci; a=a se zice din mo=i, str[mo=i.

    Cu sosirea nop\ii, ]mp[ra\ii, ]mp[r[tesele, prin\ii, cr[iesele, ]nce-puser[ a pleca =i ]nainte de a se duce, veneau de-=i luau ziua bun[ dela miri, ur`ndu-le tot ce =tiau ei mai bun pe p[m`nt =i ]n cer. Se maipoveste=te c[, la plecarea mirilor ]nspre palatul de cristal, a fost at`tadulcea\[ ]n privirile lor, ]nc`t to\i du=manii din lume s-au ]mp[catatunci =i au tr[it mult[ vreme ]n dragoste =i bine!

    Dumnezeu nu l[sase nici o clip[ ca timpul s[ treac[ =i trimisenumaidec`t telegari ne]ntrecu\i, ca s[ fure Soarele =i Lun[, ]naintede a intra ]n palatul de cristal. }i trimisese cam demult =i nu se mai]ntorceau. Dumnezeu ]ncepuse a se ]ngrijora =i totodat[ a se m`nia,c`nd v[zu cum telegarii aduceau, pe aripile lor de o\el, pe cei doimiri. C`t ai zice Doamne ajut[, nici Dumnezeu nu se putu oprig`ndului de a nu sta pu\in uimit de frumuse\ea =i bl`nde\ea de pechipul lor; dar aduc`ndu-=i aminte spusele lui Mo= Nicola, se scul[de pe tronul cerului =i cam r[stit le zise celor doi de fa\[:

    Voi vre\i s[ face\i ceea ce nu s-a mai f[cut =i auzit p`n[ azi?Am c[utat cu bl`nde\e s[ v[ opresc de la p[cat, =i tot n-a\i ascultat?Eu nu vroiesc ca cele or`nduite de mine ]n tinere\ile mele s[ ias[ dinz[gazul lor; =i, deci, eu prin puterea mea v[ despart. V[ blestem cade aici ]nainte, tu, Soare, s[ luminezi ziua, iar tu, Lun[, s[ luminezinoaptea; =i ]ntotdeauna s[ alerga\i din zori p`n[-n sear[, =i niciodat[s[ nu v[ ajunge\i. }ns[ fiindc[ durerea ce cade pe capul vostru are s[fie at`t de mare, iat[, v[ dau dreptul ca de dou[ ori pe zi s[ v[ z[ri\i,s[ v[ privi\i o clip[, c-apoi s[ disp[re\i unul din fa\a altuia. A=a are s[fie de-a pururea, dup[ cum v-am blestemat eu.

    Iar Dumnezeu, ce nu mai putea de dragul lor, pentru a nu fi v[zutcum l[crimeaz[, s-a dat jos de pe tronul ceresc =i, deschiz`nd o por-ti\[, a intrat ]n gr[dinile raiului.

    Toate astea le-a f[cut Dumnezeu pentru binele oamenilor; =i noic`te rele ]i facem! Se spune, f`rtate, c[ atunci soarele s-a ]nro=it a=a

  • 41Legende cosmogonice

    de tare, cum se ]nro=e=te el de dragoste diminea\a, c`nd r[sare pespr`nceana dealului, de caut[ s[ z[reasc[ printre pic[turile de rou[pe tovar[=a lui Luna; iar Luna s-a ]ng[lbenit a=a de mult, cum o ve-dem fugind noaptea printre norii zdren\ui\i, c`nd cerul e ]nnourat!

    Ei n-au mai zis nimic, s-au mai uitat unul la altul pentru ultimaoar[ =i, desp[r\indu-se cu lacrimile ]n ochi, au plecat ]n lume, s[ secaute ]n veci =i s[ nu se g[seasc[ niciodat[.

    SOARELE +I LUNA

    Zice-se c[ a fost odat[, demult, tare demult, c`nd i-a venit =i Sf`n-tului Soare s[ se ]nsoare, dar asta trebuia s-o fac[ cu ]nvoirea b[tr`-nilor, care aveau s[ hot[rasc[ s[ se ]nsoare Sf`ntul Soare sau ba.

    {i mai mari sfetnici =i domni ai cerului =i ai p[m`ntului erau to\i]n casele Sf`ntului Soare, aduna\i la sfat; dintre to\i [=tia numai =ori-celul mai lipsea, ca s[ fie adunarea deplin[.

    Iute au =i trimis dup[ el o albin[, cer`nd s[-i spun[ =i lui despreaceast[ adunare.

    C`nd sosi albina la fereastra =oricelului, b[tu de trei ori cu aripa]n fereastr[; =oricelul ]ntreb[ din cenu=[ cine e =i de ce vine. Albina-ir[spunse c[ a venit s[-l duc[ ]n casele Sf`ntului Soare la adunare.+oricelul, care era n[zdr[van, =tia ce vorbeau cei aduna\i de acolo =izise c[tre albin[:

    Blagoslovit[ s[ fii tu, musc[, =i tu s[ aduni de acum ]ncolodulcea\a florilor de pe p[m`nt; r[u era de nu veneai =i bine ai f[cutc-ai venit, c[ mari lucruri se petrec la r[s[rit.

    Dup[ ce =oricelul a gr[it acestea, albinu\a blagoslovit[ de =oricelzb`r[i pe fereastr[ =i iat-o ]n casele cele de aur ale Soarelui.

    Dup[ albin[ plec[ =i =oricelul pe jos, cu un b[\ ]n m`n[. Merge cemerge =i iaca cum mergea, ]ntr-o p[dure un urs grozav ]mi ]nt`lnea,pe el iute s-azv`rlea =i din gur[-i zicea:

    M[i ursule, ursule\, \i-ai g[sit tu c[l[re\; iute acum mi teporne=te =i tocmai ]n b[t[tur[ la Soare mi te opre=te!

  • 42 Legende populare rom`ne=ti

    +oricelul avea acum cal bun de c[l[rit, ]i mai trebuia un bici cucare s[ mi-l ard[ c`teodat[, c[ci de altminterlea, calul ista nu se preatr[gea la drum. Mergea ce mergea =i ]n drum ]mi ]nt`lnea o n[p`rc[sub\irea, repede ]n m`n[ o ia, ]ncepe a plesni cu ea. Ursul mi se spe-ria, fuga mai iute o rupea.

    Acum avea =oricelul =i bici =i cal. }n ni=te desagi ce-i luase pe umere,]ndeas[ c`\iva bolovani aduna\i de pe cale, merinde pentru c[lu=el.Mai merge ce mai merge, =i iac[-l =i pe el ajuns ]n ograda Soarelui.

    Tocmai se ]ncheiase sfatul, unde hot[r`ser[ ca Sf`ntul Soare s[se-nsoare, zic`nd c[ se ]nsoar[ to\i oamenii =i toate fiin\ele din lume,numai el s[ r[m`n[ ne]nsurat?

    Ie=ind sfetnicii =i b[tr`nii din cas[ ]n ograd[ =i v[z`nd c[ =oricelula dat de m`ncare calului s[u bolovani, pe c`nd ai lor rodeau iarb[ deaur amestecat[ cu de argint, cum nu e pe p[m`nt, ]l ]ntrebar[ de ce af[cut a=a.

    +oricelul, de=i nu era ]mbr[cat ]n haine de aur str[lucitoare caSf`ntul Soare, totu=i r[spunse f[r[ sfial[ zic`nd:

    D-apoi, m[i pro=tilor =i nesocoti\ilor ce-a\i fost, eu =tiu tot cea\i f[cut voi, m[car c[ n-am fost acolo. A\i hot[r`t ca Soarele s[ se-n-soare, a=a e? Ei bine, nu v-a\i g`ndit voi c[ dac[ s-o ]nsura, Soareleva face mai mul\i sori =i fiii lui, al\ii =i tot a=a, ]nc`t ]n c`\iva ani se vaumple lumea de nu-i mai ]nc[pea de sori. D-apoi c`nd vor ]nc[lziat`\ia sori p[m`ntul, ]l vor face numai bolovan. Eu de aceea am adusmerinde calului, bolovani. Apoi voi cu ce ve\i tr[i?.. Merge\i iute =idesface\i ce a\i f[cut!

    Primind acest sfat ]n\elept de la =oricel, ei desf[cur[ ce f[cur[ =idin nou hot[r`r[ ca Sf`ntul Soare ]n veci s[ nu se mai ]nsoare.

    Aceast[ hot[r`re l-a ]ntristat p`n[ ]n fundul inimii pe Sf`ntul Soare.Ce era s[ fac[?.. Era hot[r`rea ]nv[\a\ilor cerului =i ai p[m`ntului

    =i el trebuia s[ se supun[, de voie, de nevoie =i s[ rabde, =i ]n cele dinurm[ porni s[-=i ia voia de la Domnul domnilor, st[p`nul st[p`nilor,de la ]naltul =i atotputernicul Dumnezeu.

  • 43Legende cosmogonice

    Aici Sf`ntul Soare se puse ]n genunchi la tronul Dumnezeirii =i]ncepu a se ruga a=a de duios =i a=a de cu foc, ]nc`t lacrimile care-icurgeau =iroaie umplur[ de mil[ pe milostivul =i ]nduratul Dumnezeup`n[ ]ntr-acolo, c[-i dete voie Soarelui s[ se ]nsoare, ]ns[ numai atuncic`nd ]=i va g[si sie=i potrivnic[.

    Soarele, de bucurie nu mai putea sta pe loc, deci iute se =i g[ti dedrum lu`ndu-=i o c[ru\[ de foc, tras[ de patru telegari ca ni=te zmei.

    Umblat-a Soarele nou[ \[ri =i nou[ m[ri, ]n nou[zeci =i nou[ deani, nou[zeci =i nou[ de luni, nou[zeci =i nou[ de s[pt[m`ni =i nou[-zeci =i nou[ de zile, dar degeaba, sie=i potrivnic[ n-a g[sit. Din c`tefete a v[zut pe unde a umblat, pe unde a trecut, nici una nu i s-ap[rut vrednic[ de-a =i-o lua de mireas[.

    Sf`ntul Soare avea dou[ surori, pe Ileana Cos`nzeana =i pe Luna,am`ndou[ cele mai frumoase fete din c`te v[zuse Sf`ntul Soare. C`tde frumos e Sf`ntul Soare s-apoi surorile s[ nu-i semene?

    A=adar[, Soarele se hot[r[=te a merge ]n pe\it la sor[-sa cea dint`i.Aceasta \esea o p`nz[ urzit[ cu fire de argint =i b[t[tura de aur. Soareleintr[ la ea cu vorba:

    |ese, soro, \ese =i ]mi ispr[ve=te =i de nunt[ te g[te=te. Pe tinete-am ales mireas[ mie, c[ci alta mai frumoas[ dec`t tine n-am g[sit!

    Dar cum, Sfinte Soare, r[spunse Ileana Cos`nzeana, c`nd s-apomenit s[ ia frate pe sor[ =i sor[ pe frate; asta nu se poate!

    Soarele s-a nec[jit de aste vorbe nea=teptate =i blestem[ pe sor[-sa]n felul acesta:

    Soro, sorioar[! De azi ]nainte tu te vei face albastr[ cicoare;c`nd voi r[s[ri, tu vei ]nflori, c`nd eu voi sfin\i, tu te vei ve=teji.

    +i a=a s-a =i ]nt`mplat. Nu vedem noi diminea\a, c`nd r[saresoarele, c[ cicoarea ]nflore=te, iar c`nd el apune, ea se ]nchide, seve=teje=te.

    V[z`nd Soarele c[ cu sor[-sa cea dint`i nu s-a putut ]n\elege, sehot[r[=te a merge la a doua sor[, adic[ la Lun[. +i pe aceasta ]nc[ og[si \es`nd tocmai astfel de p`nz[, cum \esea cea dint`i sor[. Soare-le-i zise =i acesteia:

  • 44 Legende populare rom`ne=ti

    |ese, soro, \ese =i ]mi ispr[ve=te =i de nunt[ te g[te=te; \ese =i]mi ispr[ve=te c[ma=a de ginere =i s[-mi co=i, soro, pe ea toate floriledin lume, pe care eu le luminez. F[-\i =i \ie, sorioar[, ii=oar[ demireas[, c[, de ast[zi ]nainte, tu vei fi a mea aleas[.

    Dar cum, frate drag[? ]ntreb[ Luna. C`nd s-a pomenit s[ iafrate pe sor[ =i sor[ pe frate? Asta nu se poate.

    Ba, soro, se poate, p`n[ la alte toate! Mai bun[ aleas[ spre a-mifi mireas[, nici c[ am aflat pe unde am umblat!

    De multe de toate, dar tot nu se poate!De ast[ dat[ Soarele plec[ =i se duse acas[ cam nec[jit, dar cu

    g`ndul c[ tot va izbuti.A doua zi, vine iar[ =i nec[je=te pe sor[-sa. Luna tot cu acelea=i

    cuvinte, dar =i de ast[ dat[ se ]ntoarce acas[ ca =i mai ]nt`i, f[r[isprav[.

    A treia zi, merge iar[; Luna nec[jit[ foc pe frate-s[u c[ nu-i d[pace, se g`nde=te s[ i-o fac[.

    Acum a treia oar[, c`nd Soarele veni iar[, Luna-i zise: Fiindc[ altfel, frate, v[z c[ nu se poate, eu m[ ]nvoiesc; hai-

    dem, dar, s[ ne cunun[m.Soarele, care venea totdeauna gata de nunt[, =i porne=te, nu mai

    ]nt`rzie nici oleac[, ]mpreun[ cu iubita sa aleas[.La cel[lalt cap al pun\ii raiului, era chilia veche =i d[r`mat[, de

    sute de ani, a unui c[lug[r b[tr`n, care locuia ]ntr-]nsa, de nu se \ineminte. Pe acest c[lug[r, pesemne, moartea ]l =tersese din r[bojul ei.Acest pustnic, de sf`nt ce era, pe p[m`nt nu umbla, ci cu trei co\i ]nsus de la p[m`nt.

    La el merg s[ se cunune Soarele =i Luna.C`nd era s[ treac[ puntea, Luna zise: Mergi, frate-nainte!Da Soarele: Eu, soro, r[m`n ]n urm[.Dupe ce se ciorov[ir[ ei ]nc`tva, apuc[ Luna ]nainte. Merser[ ce

    merser[ pe puntea cea ]ngust[ a raiului, p`n[ ce ajunser[ aproape

  • 45Legende cosmogonice

    de chilia c[lug[rului. C`nd mai erau vreo doi, trei pa=i de f[cut, Lunase arunc[ ]n ap[ zic`nd:

    Vino, frate, dup[ mine =i c`nd noi ne-om ]nt`lni, atunci s[ =tiic[ ne vom cununa.

    D-atunci tot mereu umbl[ Soarele dup[ Lun[, ca s-o ajung[. Elumbl[ dupa ea ziua, ca s-o vaz[, iar Luna fuge de Soare noaptea, cas[ nu fie v[zut[ de Soare. Uneori ea se schimb[ la fa\[, ca s[ n-ocunoasc[ Soarele, adic[ o dat[ se face secer[, alt[ dat[ ca o jum[tatede taler =i alt[ dat[ ca un taler ]ntreg.

    CAIN +I AVEL

    Zice-se c[ Adam a avut doi feciori: Cain =i Avel.Cain sta pe l`ng[ cas[; Avel umbla pe deal cu oile.Cel de acas[ toat[ ziulica treb[luia: ba f[ ceea, ba iasta; drege,

    tocme=te, m[ rog, ca la casa omului, c`nd se mai g[te=te treaba?Cel cu oile umbla numai dup[ ele, da nici nu se trudea, nici nu-=i

    b[tea capul cu at`ta amar de trebi; umbla hoinar toat[ ziulica, d`r-d`ind din gur[ =i c[sc`nd a lene.

    Cain a ]nsemnat ]n inim[ lucrul ista =-a prins ur[ pe Avel; celanumai se desf[teaz[ =i el duce greul casei.

    +i i-a venit ]n g`nd s[-l omoare pe Avel; dar nu =tia cum s[-i fac[cap[tul, c[ lumea era proast[ pe-atunci, nu pref[cut[ ca acum.

    Cum mergea Cain ]ntr-un r`nd cu m`ncare la frate-su, numai cevede ]n[ruindu-se dintr-un deal o st`nc[ =i, cum a venit de-a t[valul]n vale, a ucis vreo c`teva capre, =i Cain cum a v[zut ]nt`mplareaasta, i-a r[s[rit ]n minte, cum s[-l omoare pe frate-s[u, Avel.

    Atunci i-a dus m`ncarea fr[\`ne-su; cela a m`ncat =i Cain s-a ]ntorsacas[.

    }ntr-alt[ zi, c`nd s-a mai dus cu m`ncare la Avel, l-a g[sit dor-mind sub o coast[ de deal. Cain ]n loc s[-l trezeasc[ la m`ncare, s-asuit pe deal, a n[ruit c`teva st`nci; una a nimerit drept ]n capul luiAvel =i el a r[mas mort pe loc!...

  • 46 Legende populare rom`ne=ti

    Cain se duce acas[ =i spune t[t`ne-su c[ l-a g[sit pe Avel ucis de-opiatr[.

    Lui Adam nu i-a dat prin cap c[ l-a ucis Cain; el a socotit c[ ni=tecapre au n[ruit o piatr[ =i, cum dormea, nu s-a putut p[zi =i i-a f[cutcap[tul.

    Adam =i cu nevast[-sa s-au dus s[-l vad[. M[sa, ca femeie, c`ndl-a v[zut, a ]nceput a pl`nge, c[ nu =tia s[-l boceasc[ cum fac acummuierile. Tat-su sta =i se uita la d`nsul; nu =tia cum s[-l ]ngroape =icum se face morm`ntul.

    Cum =edeau a=a, iaca vede-o vrabie cu-n g`ndac ]n ciocu=or, l-apus jos pe p[m`nt, acoperindu-l cu \[r`n[ ori cu nisip, cu ce-a fi g[sit,=i pe urm[ a zburat ]n treaba ei.

    Adam a v[zut minun[\ia asta, a chemat pe Eva =i i-a ar[tat ce-af[cur p[s[ruica.

    A=a s[ facem =i noi cu Avel, dec`t l-om l[sa s[-l m[n`nce ni=tec`ini, ori ni=te cioare, ca pe-un hoit.

    Numai a=a i-a venit ]n cap lui Adam ca s[ fac[ groapa =i s[-l]nmorm`nteze.

    Dar Dumnezeu, care-i mare =i le vede pe toate, nu l-a cru\at peCain, care a f[cut cel dint`i omor. L-a luat =i l-a pus ]n lun[, ]ntocmaia=a cum a ucis pe frate-su Avel, ca s[ vad[ oricine, c`t a fi lumea =ip[m`ntul, pe uciga=ul cel di-nt`i!..

    De-aceea se vede-n lun[ un chip de om st`nd ]n picioare =i unullungit, jos la p[m`nt.

    PETELE DIN LUN{

    Au fost doi fra\i. Cel mare a omor`t pe cel mai mic =i l-a luat ]nspinare. }n m`n[ \ine o c[ld[ru=[ ]n care pic[ de la cel mort din nas,]n fiecare an, c`te o pic[tur[ de s`nge.

    C`nd va umple c[ld[ru=a de s`nge, se va aprinde =i va ardep[m`ntul.

  • 47Legende cosmogonice

    }N LUN{ SUNT DOI FRA|I CU O MIOAR{

    Se crede c[ ]n lun[ se afl[ doi fra\i mocani =i-o mioar[, a c[rorpovestire este urm[toarea:

    Acei doi mocani, ca fra\i, s-au ]n\eles ]mpreun[ o sam[ de vreme,dar chiar mult de tot nu, c[ci cel mai mare, prinz`nd necaz pe fr[\iorulmai mic, ]=i puse ]n g`nd s[-l omoare, c[ci acesta, fiind mai harnic =imai cump[nitor, ]=i f[cuse mai multe =i mai frumoase turme de oi.

    O mioar[ afl[ de g`ndul fratelui s[u =i-i spuse st[p`nului cele ce=tia, dar spusa ei p[ru fratelui mic peste putin\[, c[ci s[rmanul feciornu-=i putea da crezare, cum pe lumea asta se poate ca un frate s[ridice cu\itul asupra unui alt frate?!

    Dar p[catul s-a f[ptuit; fratele cel mai mic cu mioara lui au fostuci=i. Dumnezeu, ca s[ arate lumii icoana de spaim[, le-a pus chipu-rile ]n lun[, ca lumea s[ vad[, mai ales pe acea vreme, c`nd duhurilerele au mai mult[ st[p`nire asupra oamenilor, noaptea, ca v[z`n-du-le, s[ se ]ntoarne la calea cea dreapt[.

    CIOBANUL DIN LUN{

    A fost odat[, ]n vremurile de demult, un boier bogat. Le mersesevestea bog[\iilor sale peste nou[ \[ri =i m[ri, c[ci parc[ adunase pemo=iile sale toate avu\iile p[m`ntului. Avea un palat cu ziduri numai=i numai de aur =i cu trepte de nestemate, de f[ceau noaptea zi, calede trei po=ti. D[r[mite alte bog[\ii? Avea f`na\e ]ntinse =i mo=ii denu le cuprindea g`ndul omului =i pe ele p[=teau turme nenum[rate. +iera bun la suflet boierul, bun ca p`inea alb[, c[ci miluia pe tot s[racul,s[tura pe tot fl[m`ndul =i pe tot lipsitul ]l f[cea cu cas[ =i mas[.

    La acest boier cic[ veni ]ntr-o zi un rom`na=, ca s[-i cear[ vreunloc de slujit. Boierul, cum l-a v[zut, i-a pl[cut de el =i l-a d[ruit cuprisosin\[; c[ci era chipe= fl[c[ul =i-l avea pe vino-ncoace. I-a dat unpetec de p[m`nt pe un deal =i o turm[ de mioare, ca s[ aib[ cu ce-=i]ndulci traiul.

  • 48 Legende populare rom`ne=ti

    Fl[c[ul i-a mul\umit =i-a luat turma =i doi c`ini =i plec[ spremo=ioara sa. Aci ]=i cl[di o colib[, ca s[ aib[ unde s[ se ad[posteasc[de v`nt =i de ploi, ]nchise un ocol de p[m`nt cu gard, pentru nopta-tul mioarelor.

    Peste zi el era tot trist =i nu vorbea cu nimeni =i numai seara ]=iv[rsa focul inimii, doinind din fluiera=ul s[u de os. C`nd ]ncepea s[c`nte, mioarele toate s-adunau =i ascultau duse, cu ochii holba\i la cio-b[na=. Cic[ a=a duios zicea el din cobuzul s[u, ]nc`t =i v`nturile ]=i op-reau mersul =i r`ule\ul din apropiere ]=i \inea apele-n loc, ca s[ asculte.

    Dar c`ntul lui at`t era de ademenitor, ]nc`t chiar =i oile din vecinise adunau la st`na lui =i nu mai voiau s[ plece acas[. De aceea ]ncepur[ceilal\i ciobani s[ se cam uite chior`= la el =i s[-l du=m[neasc[, baunii dintre ei ]l amenin\ar[ c[-l p`r[sc la boier, dac[ le mai ademene=teoile. Bietul cioban vedea c[-i vinovat, dar nu se putea \ine ca s[ nudoineasc[, c[ci fluierul era singura-i m`ng`iere.

    Atunci ciobanii din vecini, pizma=i cum erau pe rom`n, merser[la boier =i d[dur[ jalb[ c[ le fur[ oile.

    Boierul se am[r] ]n suflet, c`nd auzi c[ ciobanul ]i r[spl[te=te ast-fel fapta miloas[ =i ]l chem[ la palat.

    C`nd sosi rom`nul, boierul ]ncrunt[ spr`ncenele =i ]i gr[i astfel: Ei bine, omule, nu \i-e p[cat de Dumnezeu s[ te l[come=ti la

    averea altora, c`nd ai oile tale =i p[m`nt pe care pot s[ pasc[ iarb[bun[?

    Ciobanul c[zu atunci la picioarele lui =i pl`ng`nd ]i zise; A=a e M[ria ta, am gre=it, dar nu cu voie, c[ci nu eu fur oile, ci ele

    vin la mine! E un bl[st[m pe capul meu, de care nu m[ pot dezlega.Auzind boierul aste cuvinte, i se f[cu mil[ =i, cu toat[ sup[rarea

    sa, ]i zise ]n dreptatea lui nem[rginit[: Eu v[d bine c[ aicea e ceva la mijloc, poveste=te-mi tot din fir

    ]n p[r.Atunci ciobanul, zv`nt`ndu-=i lacrimile, zise: C`nd am venit ]n \ara asta, n-am venit de flori de m[r.C[ci era

    =i ]n \[ri=oara noastr[ p[m`nt destul de m[nos =i cu tinere\ile mele

  • 49Legende cosmogonice

    a= fi putut s[-mi c`=tig =i acolo p`ini=oara de azi pe m`ine. Dar num-au mai r[bdat locurile acelea nici o clip[ =i atunci am fugit de-parte, departe de ele, p`n[ la curtea M[riei tale! A=a mi-a fost scris,ca s[ cunosc eu necazul cel mai mare din lume =i de aceea trebuie s[suf[r =i azi. Ascult[-m[, M[ria ta, c[ci vorbele mele nu sunt numaini=te vorbe goale, ci sunt povestea amarului. Am avut =i eu odat[parte ca s[ cunosc fericirea pe p[m`nt, ]ndr[gostindu-m[ de-o fat[cum n-a mai fost pe lume. Un an de zile am tr[it am`ndoi zile demiere, c`nd deodat[, ni s-a ]ntunecat norocul. }n orbirea noastr[uitaser[m s[ sl[vim pe Dumnezeu, de la care ne-a venit tot binele =iatunci el m`niindu-se pe noi, a trimis din senin o boal[ pe iubita mea,care ]n trei zile a stins-o. C`nd era pe patul de moarte, ea-mi zise:|ine, Stane, fluierul acesta ca s[ te m`ng`i ]n chinul t[u =i roag[-tela Dumnezeu s[ ne ierte p[catele. +i atunci a murit, l[s`ndu-minumai ist fluiera= m[iestru. Atunci am sim\it c[ m[ usuc din picioa-rele pe zi ce merge, c[ci fiecare loc=or ]mi aducea aminte de ea. +iam plecat de pe p[m`ntul unde mama m[ n[scuse =i am ajuns aci,unde singura mea m`ng`iere e acest cobuz, din care c`nt[ glasul ei.+i acum, M[ria ta, iat[-m[ p`r`t c[ ademenesc oile vecinilor, care vinc`rduri, c`rduri, c`nd doinesc cu el. Dac[ m[ crezi vinovat, gone=-te-m[, lipse=te-m[ de orice ajutor, las[-mi ]ns[ acest fluier.

    Boierul sim\i c[ ]l podidesc lacrimile =i muiat zise: Las[, Stane, c[ oi face eu d