Adenopatia

Preview:

DESCRIPTION

adenopatia

Citation preview

Adenopatia, sau limfadenopatia mai corect, reprezinta afectarea nodulilor limfatici, manifestata prin cresterea in dimensiuni a acestora.

Nodulii limfatici, alaturi de splina, amigdale, adenoide si placile Peyer reprezinta centre imune inalt specializate care filtreaza antigenele din fluidul extracelular. Ganglionul limfatic este format din capsula fibroasa si sinusurile subcapsulare. Limfa patrunde in ganglion prin sinusuri traversind vasele limfatice aferente si iese din acesta prin cele eferente. Sinusurile sunt captusite cu macrofage care inlatura 99% din antigene. 

Sub sinusurile subcapsulare se afla cortexul care contine foliculii primari, secundari si zona interfoliculara. Foliculii din cortex sunt formati din celule B antigen dependente iar zona interfoliculara din celule T. Structura cea mai profunda din ganglion este medulara, formata din cordoane de plasmocite si celule B mici care faciliteaza secretia de imunoglobuline. 

Nodulul limfatic cu concentratia sa mare de limfocite si celule prezentatoare de antigen este un organ ideal pentru a primi antigenele care au patruns prin piele sau tractul gastrointestinal. Nodulii au o capacitate considerabila de dezvoltare si modificare. Dimensiunea nodulilor limfatici depinde de virsta persoanei, loalizarea in corp, evenimentele imunologice din antecedente. La nou-nascuti nodulii limfatici sunt abia perceptibili, dar acestia vor creste progresiv in copilarie. Atrofia nodulilor limfatici incepe in adolescenta si continua pentru intreaga viata. 

Tratamentul este determinat de etiologia de fond specifica a limfadenopatiei.Antibioticele trebuie administrate doar daca de suspecteaza infectia bacteriana. Daca caracteristicele limfadenopatiei arata neoplazie, cu febra, scadere ponderala trebuie indicata biopsia. Terapia sindromului de vena cava superioara necesita interventie de urgenta, cu chimioterapie si radioterapie. 

Patogenia adenopatiilor

Cele mai multe limfadenopatii la copii se datoreaza bolilor virale autolimitante ca raspuns la antigenele stimulante ale limfocitelor. Alte mecanisme de adenopatie includ acumularea celulelor inflamatorii ca raspuns la o infectie a nodulului-limfadenita, acumularii limfocitelor si macrofagelor neoplazice din limfoame sau boala de stocare a metabolitilor macrofagelor - boala Gaucher. 

Limfadenopatia angioimunoblasticaEste un tip de limfom cu celule T periferic caracterizat clinic prin febra ridicata si limfadenopatie generalizata cu afectare cutanata. Pe masura ce progreseaza se dezvolta hepatosplenomegalia, anemia hemolitica si hipergammaglobulinemia policlonala. Pielea este implicata la 50% dintre bolnavi. Pacientii au virste intre 40-90 de ani. Boala debuteaza cu eruptii nonspecifice similare celor virale, poliartrita seropozitiva, febra, prurit, limfadenopatie, transpiratii nocturne si scadere in greutate. Boala este asociata cu diferite infectii cu Epstein-Barr, citomegalovirus, herpes virus tip 6, o varietate de mutatii genetice. Cu tratament remisiunea se instaleaza la 25% dintre pacienti. Majoritatea mor. Media de supravietuire este de 24 de luni. Se poate transforma in limfoame cu celule T sau B, leucemie limfatica cronica. 

Semne si simptome de adenopatie

Adenopatia este frecventa la persoanele la care nodulii limfatici raspund la infectii. Este frecventa la locurile de drenaj a pielii iritate. Adenopatia generalizata sugereaza infectii congenitale cum este cea cu citomegalovirus. Adenopatia asociata cu neoplasmele este frecventa: limfom Hodgkin, leucemii. Se va evalua dimensiunea, localizarea si caracterul adenopatiei. Elementele fizice cuprind eritemul, caldura locala, sensibilitatea si fluctuenta sugerind limfoadenita. Nodulii care sunt comprimati impreuna, fermi si nedurerosi sugereaza neoplazie. 

Cei mai multi copii si adolescenti prezinta noduli limfatici palpabili in regiunile cervicala anterioara, axilara si inghinala, fata de adulti. Masele limfatici cresc pina la 8-12 ani, iar dupa pubertate sufera atrofie progresiva. La copii mici nodulii cervicali anteriori sunt de 2 cm, cei axilari de 1 cm iar cei inghinali de 1,5 cm in diametru. Prezenta unei adenopatii supraclaviculare sau epitrohleare este asociata cu neoplazia. Se vor cauta factori ai infectiei in teritoriile drenate de nodulii limfatici. Infectiile streptococice ale faringelui, infectiile pielii, leziunile scalpului, dermatita seboreica determina adenopatie regionala. Adenopatia cervicala poate mima o masa chistica brahiala sau o tumora benigna. 

Adenopatia generalizata

Adenopatia generalizata este definita prin cresterea in volum a doua grupuri limfatice neasociate.

Adenopatia infectioasa poate apare:- asociata cu infectiile virale cu limfadenopatie generalizata - mononucleoza infectioasa determina limfadenopatie generalizata - infectia cu citomegalovirus, varicela si adenovirusuri determina limfadenopatie generalizata - infectia cu HIV este frecvent asociata cu limfadenopatie generalizata, care poate fi semnul de debut - unele infectii bacteriene se pot prezenta cu limfadenopatie generalizata: febra tifoida cu Salmonella typhi, sifilis, tuberculoza, ciuma. 

Adenopatia determinata de neoplasme:- neoplasmele sunt asociate cu semne constitutionale precum febra, anorexie, durere si crampe nespecifice, scadere in greutate, transpiratii nocturne, leucemiile si limfoamele prezinta aceste elemente nespecifice - leucemia limfoblastica acuta si leucemia mieloblastica prezinta limfadenopatie generalizata. 

Adenopatia din bolile de depozitare:- adenopatia este o manifestare importanta a bolii de depozitare a lipidelor - in boala Niemann-Pick se acumuleaza sfingomielina si alte lipide in splina, ficat, noduli limfatici si creier 

- in boala Gaucher acumularea de glucozilceramide conduce la splenomegalie, limfadenopatie, infiltrarea maduvei osoase. 

Reactiile medicamentoase adverse:Pot determina limfadenopatie generalizata. Fenitoina determina astfel de reactii regionale sau generalizate, urmata de eruptie maculopapulara severa, hepatosplenomegalie, icter si anemie. Alte medicamente care determina efecte similare cuprind mefentoina, pirimetamina, fenilbutazona, alolopurinol, izoniazida. Alte etiologii ale limfadenopatiei generalizate includ histiocitoza cu celule Langerhans, boala limfoproliferativa asociata cu virusul Epstein-Barr, artrita autoimuna juvenila, sarcoidoza si boala grefa-contra-gazda. 

Adenopatia regionala

Adenopatia regionala implica cresterea in volum a unui singur nodul sau a unor noduli limfatici regionali (dintr-o singura zona). Acestia sunt grupati si concentrati inghinal, axilar, cervical, in mediastin, abdomen si de-a lungul trunchiurilor vasculare ale extremitatilor. Fiecare grup limfatic dreneaza o regiune din corp. 

Adenopatia cervicala- dreneaza limba, urechea externa, glandele parotide si structurile profunde ale gitului: laringele tiroida, traheea. Inflamatia sau infectia directa a acestora determina limfadenopatie secundara si hiperplazia regiunii respective. Adenopatia cervicala este mai frecventa la copii si asociata cu etiologiile infectioase. 

Adenopatia infectioasa- este comuna in infectiile virale - mononucleoza infectioasa se manifesta cu limfadenopatie cervicala anterioara si posterioara, nodulii nu sunt calzi sau eritematosi - alte infectii virale cuprind: herpes virus, adenovirus, coxsackie virus, citomegalovirus - infectiile bacteriene determina adenopatie cervicala cu noduli calzi, eritematosi si sensibili - terapia antibiotica trebuie sa acopere Staphylococcus aureus si Streptococcus pyogenes - infectiile streptococice care determina adenopatie cervicala cuprind angina streptococica, otita medie, impetigo, celulita - tuberculoza se poate manifesta prin noduli limfatici supurativi - boala zgirieturii de pisica determinata de Bartonella henselae determina limfadenopatie subacuta cervicala, cu limfedenopatie supurativa in 30% din cazuri. 

Adenopatia noninfectioasa- tumorile maligne ale copilariei se dezvolta in regiunea capului si a gitului - neuroblastomul, leucemia, limfomul non-Hodgkin si rabdomiosarcomul sunt frecvente sub 6 ani - peste 6 ani - boala Hodgkin si limfomul non-Hodgkin predomina 

- boala Kawasaki este o cauza importanta de adenopatie cervicala, acesti bolnavi au febra 5 zile, iar adenopatia cervicala este un criteriu de diagnostic. 

Limfadenopatia submaxilara si submentala- grupurile limfatice submaxilar si submental dreneaza dantura, limba si mucoasa bucala. Adenopatia este rezultatul infectiilor localizate cum este faringita, gingivostomatita herpetica si abcesul dentar. 

Adenopatia occipitala- dreneaza scalpul posterior. La copii normali acesti noduli sunt palpabili in 5% din cazuri. Etiologiile comune includ tineea capitis, dermatita seboreica, muscaturile de insecta, celulita orbitala, pediculoza. Etiologiile virale cuprind rubeola si roseola infantum. 

Limfadenopatia preauriculara- dreneaza conjunctiva, pielea de pe obraz, pleoapele si regiunea temporala a scalpului.Sindromul oculo-glandular consta din conjunctivita severa, edem al pleoapelor si limfadenopatie preauriculara ipsilaterala. Sindromul este determinat de chlamidia si adenovirus. 

Adenopatia mediastinala- dreneaza viscerele toracice: plaminii, inima, timusul, esofagul toracic. Deoarece acesti noduli nu sunt accesibili examenului fizic direct trebuie evaluati indirect. Adenopatia supraclaviculara este asociata cu adenopatia medistinala. Adenopatia mediastinala determina tuse, wheezing, disfagie, eroziunea cailor respiratorii cu hemoptizie, atelectazii si obstructia marilor vase cu sindrom de vena cava superioara. 95% dintre masele mediastinale sunt tumori sau chisturi. Limfoamele si leucemiile limfoblastice acute sunt etiologiile cele mai comune si afecteaza mediastinul anterior. Infectiile implica nodulii hilari si cuprind histoplasmoza, cocicomicoza si tuberculoza. 

Limfadenopatia supraclaviculara- dreneaza gitul, capul, bratele, toracele superficial, plaminii, mediastinul si abdomenul. Nodulul supraclavicular sting deneaza intra-abdominal si corespunde neoplasmelor acestei regiuni. 

Adenopatia axilara- dreneaza mina, bratul, pieptul lateral, peretele abdominal si portiunea laterala a sinului. O cauza comuna a limfadenopatiei acilare este zgirietura de pisica, infectia pielii locale si iritatiile. Alte etiologii cuprind vaccinarea recenta in brat, bruceloza, artrita reumatoida, limfom non-Hodgkin. Hidranita supurativa afecteaza copii obezi si determina abcese recurente a nodulilor limfatici ai lantului axilar. 

Limfadenopatia abdominala

- dreneaza extremitatile, pelvisul si organele abdominale. Desi acestea nu sunt direct palpabile sunt asociate cu durerea, cresterea diurezei, constipatie si obstructie intestinala. Adenita mezenterica este de etiologie virala si caracterizata de durere abdominala dreapta prin adenopatia linga valva ileocecala. Adenopatia mezenterica poate fi determinata de limfon non-Hodgkin. Febra tifoida si colita ulcerativa sunt alte etiologii. 

Adenopatia iliaca si inghinala- dreneaza extremitatile inferioare, perineul, fesele si peretele abdominal inferior. Nodulii sunt normal palpabili la copii. Limfadenopatia este determinata de infectii, muscaturi de insecte, dermatite locale. Masele nonlimfoide pot fi confundate cu hernii, testicul ectopic si lipoame.

Diagnostic si tratament

Studii de laborator: - hemoleucograma completa cu evaluarea singelui periferic, rata de sedimentare a eritrocitelor este crescuta dar nespecifica - evaluarea functiei hepatice si renale alaturi de analiza urinii sunt utile pentru a identifica afectiunile sistemice asociate cu limfadenopatia: lactic dehidrogenaza, acidul uric, calciul, fosfatul - se indica testul pentru tuberculoza - cultura nodulilor limfatici este importanta daca se suspicioneaza limfadenita - daca este prezenta limfadenopatia generalizata se recomanda evaluarea bacteriemiei, sau a virusologiei. 

Studii imagistice: Radiografia toracica este primul test screening imagistic. Restul studiilor sunt bazate pe rezultatul radiografiei. Este utila in elucidarea adenopatiei mediastinale si afectiunilor pulmonare, incluzind tuberculoza, cocidomicoza, limfoamele, neuroblastomul, histiocitozele si boala Gaucher. Adenopatia supraclaviculara indica studii tomografice abdominale sau ale toracelui. Echografia este utila in evaluarea modificarilor nodulilor si a extinderii implicarii. Biopsia nodulara este indicata daca dimensiunea, localizarea sau caracterul limfadenopatiei sugereaza neoplasm. Aspiratia cu ac fin permite prelevarea de mostre pentru fluxcitometrie si analiza cromozomiala. Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: leucemia limfoblastica acuta, leucemia mielocitica acuta, bruceloza, cocidomicoza, fibroza chistica, dermatite, boala Gaucher, histiocitoza, histoplasmoza, boala Hodgkin, pediculoza, rubeola, randomiosarcomul, sarcoidoza, boala serului, infectii streptococice, sifilis, lupus eritematos, tenie, mononucleoza, varicela, tuberculoza, toxoplasmoza. 

Tratament. 

Tratamentul este determinat de etiologia de fond specifica a limfadenopatiei. Antibioticele trebuie administrate doar daca de suspecteaza infectia bacteriana. Daca caracteristicele limfadenopatiei arata neoplazie, cu febra, scadere ponderala trebuie indicata biopsia. Terapia sindromului de vena cava superioara necesita interventie de urgenta, cu chimioterapie si radioterapie. 

Prognostic. Nodulul limfatic cu concentratia sa mare de limfocite si celule prezentatoare de antigen este un organ ideal pentru a primi antigenele care au patruns prin piele sau tractul gastrointestinal. Nodulii au o capacitate considerabila de dezvoltare si

modificare. Dimensiunea nodulilor limfatici depinde de virsta persoanei, localizarea in corp, evenimentele imunologice din antecedente. La nou-nascuti nodulii limfatici sunt abia perceptibili, dar acestia vor creste progresiv in copilarie. Atrofia nodulilor limfatici incepe in adolescenta si continua pentru intreaga viata.

Tremuraturile Sunt miscari involuntare ritmice, egale si de amplitudine mica. Se disting: a) tremuraturi fiziologice, care apar la frig, emotii etc. ; b) tremuraturi patologice, care pot fi statice (în repaus), kinetice (la miscarile voluntare) si statokinetice: -parkinsoniana - aparein repaus si dispare la miscarile voluntare siin somn (boala Parkinson) ; -basedowiana - ritm rapid, de 8 - 10/sec (boala Basedow) ; -intentionala - aparein cursul miscarilor voluntare (sclerozain placi, leziuni cerebeloase) ; -ereditara (esentiala) - aparein repaus si miscare; -alcoolica - tremuraturi mici, regulate, localizate la degetele de la maini, mai accentuate dimineata pe nemancate, diminua dupa ingestia de alcool (alcoolism) ; -senila - ritm rar, intereseaza mainile si capul.Sau

miscare anormala caracterizata prin oscilatii ritmice involuntare ale unei parti a corpului (membru, trunchi, fata).Diferite tipuri de tremor - Se disting diferite varietati de tremor in functie de circumstantele lor de aparitie: - tremorul de repaus persista atunci cand subiectul este imobil - asezat sau alungit. Este un semn caracteristic al sindromului parkinsonian si al bolii lui parkinson. Tremuratura atinge mai ales extremitatile, predominant mainile (miscari de "faramitare a painii"). tratamentul recurge la medicamente antiparkinsoniene.- tremorul de atitudine sau tremuratura posturala nu apare decat atunci cand subiectul mentine o pozitie, de exemplu, daca i se cere sa tina bratele intinse in fata. Cea mai des intalnita este tremuratura fiziologica, provocata deemotie sau favorizata de excitante (cafea). O alta forma este tremuratura cauzata de luarea unui medicament(antidepresor triciclic, litiu) sau unei boli (boala lui Basedow exces de hormoni tiroidieni, hipoglicemie, micsorarea nivelului sangvin de glucoza, alcoolism cronic). Tratamentul consta in diminuarea sau in suprimarea medicamentului sau in tratarea afectiunii in cauza. Al treilea tip de tremuratura de atitudine este tremuratura esentiala (de cauza necunoscuta), denumita tremuratura senila daca aparitia ei este tardiva. Destul de frecventa (afecteaza 2% din populatie), familiala in jumatate din cazuri, ea atinge extremitatile membrelor si mai ales capul; daca amploarea tremuratorii deranjeaza viata curenta (alimentatie, imbracare), se prescrie un medicament betablocant ca propranololul, ori un antiepileptic.- Tremorul de actiune survine atunci cand subiectul efectueaza o miscare voluntara. Ea poate fi o complicatie a unei tremuraturi de

atitudine care evolueaza de multa vreme. In alte cazuri, ea face parte dintr-un sindrom cerebelos (prin atingerea creierului mic sau a cailor nervoase aflate in conexiune cu el). Tremuratura predomina la radacina membrelor (umeri, solduri), creand un handicap serios. Un medicament antiepileptic (valproat de sodiu) sau antiischemic (piracetam) poate fi prescris. Totusi, vindecarea completa a unei tremuraturi de origine cerebeloasa este rara. 

Tremuraturile reprezinta o clasa de miscari involuntare, normale sau patologice, caracterizate prin aspectul lor ritmic, regulat. Ele sunt expresia unui proces oscilant care are loc fie la nivelul circuitelor neuronale, fie la nivelul muschilor, fie la nivelul cuplului sistem nervos-muschi.

Aspectul clinic al tremuraturilor este binecunoscut, fie ca se realizeaza la nivelul extremitatilor distale ale membrelor superioare sau (si) inferioare, la nivelul capului sau (si) al mandibulei.

Analiza „morfologica“ a unei tremuraturi nu se poate decat aproxima prin observatia clinica. Aceasta poate preciza distributia ei topografica, intensitatea ei, eventual, frecventa. Ea poate preciza conditiile in care apare. In acest sens se disting:

a) Tremuraturi statice

b) Tremuraturi posturale

c) Tremuraturi intentionale

Mentionam ca adesea intalnim aspecte mixte.

In general, pentru necesitatile medicale, observatia clinica este suficienta.

Completarea ei se face prin diverse, metode de inregistrare grafica. Cele mai vechi si mai simple metode sunt mecanice (pneumografice). Mai recent se intrebuinteaza metode optice si mai ales electronice, in cadrul carora se pot folosi diferite tipuri de traductori de intrare.

Toate metodele pun in evidenta trasee sinusoidale, care sunt definite prin frecventa si amplitudinea oscilatiilor. Incontestabil ca nu este vorba de curbe sinusoidale perfecte. In general, exista o suprapunere de mai multe ritmuri. Unul dintre ele, insa, este dominant si impune aspectul tremuraturii. Ritmul dominant corespunde familiei de oscilatii cu amplitudinea cea mai mare.

Exista o tendinta generala de a considera ca tremuraturile sunt proprii varstelor mai inaintate. Aceasta tendinta nu corespunde realitatii, deoarece tremuraturile pot aparea la orice etate. E drept ca, statistic, numarul cazurilor care prezinta tremuraturi e mai mare la varstele inaintate, datorita bolilor generatoare de tremuraturi (in special boala Parkinson).

Se admite ca exista doua mari clase de tremuraturi:

a) Tremuraturile normale si cele patologice functionale

b) Tremuraturile patologice organice.

Recommended